Portuguese: Almeida Atualizada

Kekchi

Isaiah

6

1No ano em que morreu o rei Uzias, eu vi o Senhor assentado sobre um alto e sublime trono, e as orlas do seu manto enchiam o templo.
1Saß li chihab nak quicam li rey Uzías, chanchan matqßuenbil quinbânu nak quixcßutbesi rib li Kâcuaß chicuu. Quicuil nak cßojcßo saß xbên jun cßojaribâl saß jun naßajej najt xteram ut mâ cßajoß xchakßal ru. Ut quinujac li rochoch li Dios riqßuin li rakß.
2Ao seu redor havia serafins; cada um tinha seis asas; com duas cobria o rosto, e com duas cobria os pés e com duas voava.
2Ut saß xbên cuanqueb li serafines, chanchaneb li ángel. Cuakitk xxiqßueb li junjûnk; cuib lix xiqßueb nequeßxtzßap cuiß li ruheb, cuib nequeßxtzßap cuiß li rokeb ut cuib nequeßxicßan cuiß.
3E clamavam uns para os outros, dizendo: Santo, santo, santo é o Senhor dos exércitos; a terra toda está cheia da sua glória.
3Ut queßxjap re chi ribileb rib chixyebal: —Santo, santo, santo li Kâcuaß li nimajcual Dios. Chixjunil li ruchichßochß nujenak riqßuin lix nimal xlokßal, chanqueb.
4E as bases dos limiares moveram-se � voz do que clamava, e a casa se enchia de fumaça.
4Ut xban xyâb xcuxeb, queßecßan saß xnaßajeb li rokechal xpuertil li templo ut quinujac li sib saß li templo.
5Então disse eu: Ai de mim! pois estou perdido; porque sou homem de lábios impuros, e habito no meio dum povo de impuros lábios; e os meus olhos viram o rei, o Senhor dos exércitos!
5Tojoßnak quinye lâin: —Tokßob xak cuu. Lâin jun cuînk aj mâc ut incßaß us li na-el saß xtzßûmal cue. Ut saß xyânkeb li tenamit aj mâc cuanquin. Anakcuan tincâmk xban nak riqßuin xnakß cuu xcuil ru li Rey, li Kâcuaß li nimajcual Dios.—
6Então voou para mim um dos serafins, trazendo na mão uma brasa viva, que tirara do altar com uma tenaz;
6Ut quicuil nak quixicßan chak jun reheb li serafines. Coxchap chak li ru xam lochlo xxamlel saß li artal riqßuin jun li chapleb chßîchß ut quixcßam chak cuanquin cuiß.
7e com a brasa tocou-me a boca, e disse: Eis que isto tocou os teus lábios; e a tua iniqüidade foi tirada, e perdoado o teu pecado.
7Ut quixnumsi li ru xam chi xtzßûmal cue ut quixye: —Anakcuan xinnumsi chi xtzßûmal âcue li ru xam aßin, ut riqßuin aßin isinbil chic lâ mâusilal ut cuybil sachbil chic lâ mâc, chan cue.
8Depois disto ouvi a voz do Senhor, que dizia: A quem enviarei, e quem irá por nós? Então disse eu: Eis-me aqui, envia-me a mim.
8Ut quicuabi lix yâb xcux li Kâcuaß yô chak chixyebal: —¿Ani tintakla? ¿Ut ani tâxic chokß kûchil? chan li Kâcuaß. Ut lâin quinchakßoc ut quinye, —Cueßquin lâin. Taklahin lâin, chanquin re.
9Disse, pois, ele: Vai, e dize a este povo: Ouvis, de fato, e não entendeis, e vedes, em verdade, mas não percebeis.
9Tojoßnak quixye cue: —Ayu ut toxâye reheb li tenamit chi joßcaßin: Yôkex chirabinquil, abanan moco têtau ta ru lix yâlal ut yôkex chirilbal, abanan incßaß têqßue retal cßaßru xyâlal, chaßakat reheb.
10Engorda o coração deste povo, e endurece-lhe os ouvidos, e fecha-lhe os olhos; para que ele não veja com os olhos, e ouça com os ouvidos, e entenda com o coração, e se converta, e seja sarado.
10Ut quixye cuißchic cue li Kâcuaß: —Âlobresi lix chßôleb li tenamit aßin re nak incßaß teßxtau xyâlal. Incßaß saken cheßabînk ut incßaß saken cheßilok re nak incßaß cheßilok riqßuin li ruheb ut incßaß saken cheßabînk riqßuin lix xiqßueb, chi moco lix chßôleb chixtau xyâlal, chi moco teßsukßîk cuiqßuin re tebinqßuirtesi, chan.
11Então disse eu: Até quando, Senhor? E respondeu: Até que sejam assoladas as cidades, e fiquem sem habitantes, e as casas sem moradores, e a terra seja de todo assolada,
11Ut lâin quinpatzß re, —¿Joß najtil teßxcßul chi joßcaßin, at Kâcuaß?— Li Dios quixye cue: —Toj retal teßsachekß chixjunileb li tenamit. Mâ jun chic tâcanâk saß rochocheb ut lix chßochßeb tâcanâk chi mâcßaß chic cuan.
12e o Senhor tenha removido para longe dela os homens, e sejam muitos os lugares abandonados no meio da terra.
12Toj tintaklaheb chi najt chixjunileb li cristian toj retal tâcanâk li tenamit chi mâcßaß chic cuan.Cui toj teßcanâk coßxibak tebinsach ajcuiß ruheb aßan. Chanchan nak nayoqßueß li cheß ji ut caßaj chic lix tônal nacana, chan li Kâcuaß. Abanan lix tôn li cheß aßan tâtuxmekß cuißchic. Aßan retalil li tenamit li sicßbil ru xban li Dios.
13Mas se ainda ficar nela a décima parte, tornará a ser consumida, como o terebinto, e como o carvalho, dos quais, depois de derrubados, ainda fica o toco. A santa semente é o seu toco.
13Cui toj teßcanâk coßxibak tebinsach ajcuiß ruheb aßan. Chanchan nak nayoqßueß li cheß ji ut caßaj chic lix tônal nacana, chan li Kâcuaß. Abanan lix tôn li cheß aßan tâtuxmekß cuißchic. Aßan retalil li tenamit li sicßbil ru xban li Dios.