1Desceu Sansão a Timnate; e vendo em Timnate uma mulher das filhas dos filisteus,
1Saß jun li cutan laj Sansón cô saß li tenamit Timnat. Ut aran quiril jun li sâj ixk xcomoneb laj filisteo.
2subiu, e declarou-o a seu pai e a sua mãe, dizendo: Vi uma mulher em Timnate, das filhas dos filisteus; agora pois, tomai-ma por mulher.
2Cô cuißchic saß rochoch ut quixye re lix naß ut lix yucuaß: —Xcuil ru jun li sâj ixk aj filisteo aran Timnat. Nintzßâma chêru nak têtzßâma chak chokß cuixakil, chan.
3Responderam-lhe, porém, seu pai e sua mãe: Não há, porventura, mulher entre as filhas de teus irmãos, nem entre todo o nosso povo, para que tu vás tomar mulher dos filisteus, daqueles incircuncisos? Disse, porém, Sansão a seu pai: Toma esta para mim, porque ela muito me agrada.
3Ut lix naß xyucuaß queßxye re: —¿Cßaßut nak tatxic xsicßbal lâ cuixakil saß xyânkeb li incßaß nequeßxpâb li Dios? ¿Ma mâcßaß ta biß ixk saß kayânk lâo? ¿Ma mâcßaß ta biß ixk saß li katenamit? chanqueb. Abanan laj Sansón quixye cuißchic reheb: —Aß li ixk aßan, aßan li nacuulac chicuu. Têtzßâma aßan chokß cuixakil, chan.
4Mas seu pai e sua mãe não sabiam que isto vinha do Senhor, que buscava ocasião contra os filisteus; porquanto naquele tempo os filisteus dominavam sobre Israel.
4Lix naß xyucuaß incßaß nequeßxnau nak li Kâcuaß yô chixcßutbal li ixk aßan chiru laj Sansón. Saß eb li cutan aßan eb laj filisteo yôqueb chi taklânc saß xbêneb laj Israel ut li Kâcuaß yô chixsicßbal chanru nak eb laj Israel teßpletik riqßuineb.
5Desceu, pois, Sansão com seu pai e com sua mãe a Timnate. E, chegando ele �s vinhas de Timnate, um leão novo, rugindo, saiu-lhe ao encontro.
5Joßcan nak laj Sansón cô Timnat rochbeneb lix naß xyucuaß. Nak yôqueb chi numecß saß xnaßaj li acuîmk uvas, laj Sansón quirabi jun li cakcoj sâj yô chixjapbal re ut yô chi châlc riqßuin laj Sansón.
6Então o Espírito do Senhor se apossou dele, de modo que ele, sem ter coisa alguma na mão, despedaçou o leão como se fosse um cabrito. E não disse nem a seu pai nem a sua mãe o que tinha feito.
6Lix musikß li Kâcuaß quichal riqßuin laj Sansón ut quixqßue xmetzßêu. Joßcan nak laj Sansón quixchap li cakcoj ut quixpedasi riqßuin rukß. Chanchan jun li chßina chibât chiru. Ut laj Sansón cô cuißchic riqßuin lix naß xyucuaß, abanan incßaß quixye reheb li cßaßru quixbânu.
7Depois desceu e falou �quela mulher; e ela muito lhe agradou.
7Chirix aßan laj Sansón cô chi âtinac riqßuin li ixk ut li ixk quicuulac chiru laj Sansón.
8Passado algum tempo, Sansão voltou para recebê-la; e apartando-se de caminho para ver o cadáver do leão, eis que nele havia um enxame de abelhas, e mel.
8Nak quinumeß cuib oxib cutan, laj Sansón cô chi sumlâc riqßuin li ixk. Nak yô chi xic, quinumeßril li cakcoj camenak. Nak quicuulac aran, quixqßue retal nak saß xsaß li cakcoj camenak cuan xsoc li cßap ut cuan ajcuiß xyaßal cab.
9E tirando-o nas mãos, foi andando e comendo dele; chegando aonde estavam seu pai e sua mãe, deu-lhes do mel, e eles comeram; porém não lhes disse que havia tirado o mel do corpo do leão.
9Quirisi li xyaßal cab riqßuin rukß ut yô chixloubal nak yô chi xic. Nak quixtauheb lix naß xyucuaß, quixqßue li xyaßal cab reheb aßan. Ut queßxlou ajcuiß eb aßan, abanan laj Sansón incßaß quixye reheb nak xrisi saß xsaß li cakcoj li quixcamsi.
10Desceu, pois, seu pai � casa da mulher; e Sansão fez ali um banquete, porque assim os mancebos costumavam fazer.
10Lix yucuaß cô saß rochoch li ixk ut laj Sansón quixbânu jun li ninkße aran joß cßaynakeb xbânunquil li sâj cuînk li oqueb re chi sumlâc.
11E sucedeu que, quando os habitantes do lugar o viram, trouxeram trinta companheiros para estarem com ele.
11Nak eb laj filisteo queßxqßue retal li ninkße, queßxtakla lajêb xcaßcßâl li sâj cuînk riqßuineb saß li ninkße.
12Disse-lhes, pois, Sansão: Permiti-me propor-vos um enigma; se nos sete dias das bodas o decifrardes e mo descobrirdes, eu vos darei trinta túnicas de linho e trinta mantos;
12Laj Sansón quixye reheb: —Lâin tinye êre jun li serakß chßaßaj xtaubal ru. Cui lâex têye cue cßaßru lix yâlal chiru li cuukub cutan nak yôco chi ninkßeîc, lâin tinqßue junjûnk lê rakß lino, ut tinqßue ajcuiß junjûnk lê châbil akß re li ninkße.
13mas se não puderdes decifrar, vós me dareis a mim as trinta túnicas de linho e os trinta mantos. Ao que lhe responderam eles: Propõe o teu enigma, para que o ouçamos.
13Cui lâex incßaß têye cue cßaßru xyâlal li tinye êre, tento nak lâex têqßue cue lajêb xcaßcßâl li châbil akßej ut lajêb xcaßcßâl li châbil tßicr lino, chan laj Sansón. Ut queßxye re: —Ye ke li serakß aßan, li chßaßaj xtaubal ru. Nakaj rabinquil, chanqueb.
14Então lhes disse: Do que come saiu comida, e do forte saiu doçura. E em três dias não puderam decifrar o enigma.
14Laj Sansón quixye reheb: —Saß xsaß li nacuaßac quichal li nacuaßeß. Ut saß xsaß li kßaxal cau rib quichal li quiß, chan. Ac xnumeß oxib cutan ut eb li sâj cuînk aßin mâjiß nequeßxtau ru cßaßru xyâlal li serakß aßan.
15Ao quarto dia, pois, disseram � mulher de Sansão: Persuade teu marido a que declare o enigma, para que não queimemos a fogo a ti e � casa de teu pai. Acaso nos convidastes para nos despojardes?
15Saß xcâ li cutan queßcôeb riqßuin li rixakil laj Sansón ut queßxye re: —Ye re lâ bêlom nak tixye âcue cßaßru xyâlal li serakß aßan ut tâye ke lâo. Cui incßaß naxbânu, takacßat li rochoch lâ yucuaß ut tatkacßat ajcuiß lâat. ¿Ma xoêbok arin re xmakßbal chiku li cßaßru cuan ke? chanqueb.
16E a mulher de Sansão chorou diante dele, e disse: Tão-somente me aborreces, e não me amas; pois propuseste aos filhos do meu povo um enigma, e não mo declaraste a mim. Respondeu-lhe ele: Eis que nem a meu pai nem a minha mãe o declarei, e to declararei a ti.
16Joßcan nak li rixakil laj Sansón tâyâbak nak cô riqßuin lix bêlom ut quixye re: —Incßaß niquinâra. Xicß ban niquinâcuil. Xaye jun li serakß chßaßaj xtaubal ru reheb li cuech tenamitil ut incßaß xaye cue cßaßru xyâlal, chan. Laj Sansón quixye re: —Chi moco lin naß inyucuaß xinye lix yâlal reheb. ¿Ma tojaß ta chic lâat tinye âcue? chan.
17Assim ela chorava diante dele os sete dias em que celebravam as bodas. Sucedeu, pois, que ao sétimo dia lho declarou, porquanto o importunava; então ela declarou o enigma aos filhos do seu povo.
17Chiru cuukub cutan yô chi yâbac li ixakilbej nak yô li ninkße toj retal nak saß xcuuk li cutan laj Sansón quixye re cßaßru xyâlal xban nak incßaß naxcanab xpatzßbal. Nak ac xnau, li ixk coxye xyâlal reheb li rech tenamitil.
18Os homens da cidade, pois, ainda no sétimo dia, antes de se pôr o sol, disseram a Sansão: Que coisa há mais doce do que o mel? e que coisa há mais forte do que o leão? Respondeu-lhes ele: Se vós não tivésseis lavrado com a minha novilha, não teríeis descoberto o meu enigma.
18Saß xcuuk li cutan nak toj mâjiß na-oc li kßojyîn, eb li cuînk queßxye re laj Sansón: —¿Cßaßru kßaxal quiß chiru li xyaßal cab? ¿Cßaßru mas cau rib chiru li cakcoj? chanqueb. Laj Sansón quixye reheb: —Cui ta incßaß xeqßue chi cßanjelac lin tukß ix bâc, incßaß raj xenau xsumenquil li serakß aßan, chan.
19Então o Espírito do Senhor se apossou dele, de modo que desceu a Asquelom, matou trinta dos seus homens e, tomando as suas vestes, deu-as aos que declararam o enigma; e, ardendo em ira, subiu � casa de seu pai.
19Ut lix musikß li Kâcuaß quichal riqßuin laj Sansón ut quixqßue xmetzßêu. Cô saß li tenamit Ascalón. Aran quixcamsi lajêb xcaßcßâl chi cuînk ut quixcßam li châbil akß li cuan chirixeb. Ut coxqßue li rakß reheb li cuînk li queßyehoc cßaßru lix yâlal li serakß li quixye. Chirix aßan cô cuißchic saß rochoch ut cßajoß lix joskßil xban li cßaßru quicßulman.Ut li rixakil laj Sansón quiqßueheß re li cuînk li quixcßoxla laj Sansón nak tzßakal ramîg.
20E a mulher de Sansão foi dada ao seu companheiro, que lhe servira de paraninfo.:
20Ut li rixakil laj Sansón quiqßueheß re li cuînk li quixcßoxla laj Sansón nak tzßakal ramîg.