1Abimeleque, filho de Jerubaal, foi a Siquém, aos irmãos de sua mãe, e falou-lhes, e a toda a parentela da casa de pai de sua mãe, dizendo:
1Laj Abimelec, li ralal laj Jerobaal, quicuulac Siquem chi âtinac riqßuineb li ras lix naß ut riqßuineb chixjunileb li cuanqueb saß rochoch lix yucuaß lix naß. Ut quixye reheb:
2Falai, peço-vos, aos ouvidos de todos os cidadãos de Siquém: Que é melhor para vós? que setenta homens, todos os filhos de Jerubaal, dominem sobre vós, ou que um só domine sobre vós? Lembrai-vos também de que sou vosso osso e vossa carne.
2—Nintzßâma chêru nak têpatzß reheb chixjunileb li cuanqueb Siquem cßaßru li kßaxal us chokß reheb. ¿Ma us nak li lajêb xcâcßâl chi ralal laj Jerobaal teßtaklânk saß xbêneb? ¿Malaj ut us nak jun ajcuiß tâtaklânk saß xbêneb? Chijulticokß êre nak lâin lê comon, chan.
3Então os irmãos de sua mãe falaram todas essas palavras a respeito dele aos ouvidos de todos os cidadãos de Siquém; e o coração deles se inclinou a seguir Abimeleque; pois disseram: E nosso irmão.
3Eb li ras lix naß laj Abimelec queßxserakßi chixjunil aßin reheb li cuanqueb Siquem. Ut queßxcßul xchßôleb nak laj Abimelec tâtaklânk saß xbêneb xban nak aßan xcomoneb, chanqueb.
4E deram-lhe setenta siclos de prata, da casa de Baal-Berite, com os quais alugou Abimeleque alguns homens ociosos e le9
4Queßrisi lajêb xcâcßâl chi tumin plata saß li rochoch li yîbanbil dios Baal-berit ut queßxsi re laj Abimelec. Laj Abimelec quixsiqßueb li cuînk li incßaß useb xnaßleb, li junes subuc cutan nequeßxbânu, ut riqßuin li tumin aßan quixtojeb chixtenkßanquil.
5e foi � casa de seu pai, a Ofra, e matou a seus irmãos, os filhos de Jerubaal, setenta homens, sobre uma só pedra. Mas Jotão, filho menor de Jerubaal, ficou, porquanto se tinha escondido.
5Queßcôeb aran Ofra saß li rochoch laj Jerobaal lix yucuaß. Ut aran chiru jun chi pec queßxcamsiheb li lajêb xcâcßâl chi ralal laj Jerobaal, rîtzßineb rib riqßuin laj Abimelec. Caßaj cuiß laj Jotam li îtzßinbej quixmuk rib. Joßcan nak quicoleß.
6Então se ajuntaram todos os cidadãos de Siquém e toda a Bete-Milo, e foram, e constituíram rei a Abimeleque, junto ao carvalho da coluna que havia em Siquém.
6Chirix chic aßan, chixjunileb li cuanqueb Siquem queßxjunaji ribeb riqßuineb li cuanqueb Bet-milo ut queßcôeb bar cuan cuiß li cheß ji ut li pec li quixakabâc aran Siquem. Ut aran queßxxakab laj Abimelec chokß xreyeb.
7Jotão, tendo sido avisado disso, foi e, pondo-se no cume do monte Gerizim, levantou a voz e clamou, dizendo: Ouvi-me a mim, cidadãos de Siquém, para que Deus: vos ouça a vos.
7Nak laj Jotam quirabi resil li queßxbânu, quitakeß saß xbên li tzûl Gerizim. Ut toj aran quixjap chak re chixyebal: —Ex cuînk aj Siquem, cherabihak li cßaßru oc cue chixyebal ut chirabihak ta ajcuiß li Dios li cßaßru têye lâex.
8Foram uma vez as árvores a ungir para si um rei; e disseram � oliveira: Reina tu sobre nós.
8Saß jun li cutan queßxchßutub ribeb li cheß re nak teßxxakab junak lix reyeb, ut queßxye re li cheß olivo, “Tatkaxakab chi taklânc saß kabên”, chanqueb.
9Mas a oliveira lhes respondeu: Deixaria eu a minha gordura, que Deus e os homens em mim prezam, para ir balouçar sobre as árvores?
9Quichakßoc li cheß olivo ut quixye: ¿Ma tincanab ta biß xqßuebal li aceite li na-el saß lin cheßel yal re nak tinxic chi cßanjelac chokß êrey? Li aceite li ninqßue lâin, aßan nacßanjelac chiru li Dios ut chiruheb li cuînk, chan li cheß olivo.
10Então disseram as árvores � figueira: Vem tu, e reina sobre nós.
10Ut eb li cheß queßxye re li cheß higo: —Tatkaxakab lâat chokß karey, chanqueb re li higo.
11Mas a figueira lhes respondeu: Deixaria eu a minha doçura, o meu bom fruto, para ir balouçar sobre as árvores?
11Ut li cheß higo quixye reheb: —Lâin incßaß naru nincanab rûchininquil li quißil kßên kßaxal châbil yal re nak tincßanjelak chokß êrey lâex, chan.
12Disseram então as árvores � videira: Vem tu, e reina sobre nós.
12Ut eb li cheß queßxye re lix cheßel li uvas: —Lâat tatkaxakab chokß karey, chanqueb.
13Mas a videira lhes respondeu: Deixaria eu o meu mosto, que alegra a Deus e aos homens, para ir balouçar sobre as árvores?
13Aßut lix cheßel li uvas quixye reheb: —¿Cßaßut? ¿Ma naru ta biß tincanab xqßuebal li vino li nasahoß cuiß xchßôl li Kâcuaß ut eb li cuînk yal re nak tincßanjelak chokß êrey? chan.
14Então todas as árvores disseram ao espinheiro: Vem tu, e reina sobre nós.
14Tojoßnak eb li cheß queßxye re li tun qßuix: —Lâat tatkaxakab chokß karey, chanqueb.
15O espinheiro, porém, respondeu �s árvores: Se de boa fé me ungis por vosso rei, vinde refugiar-vos debaixo da minha sombra; mas, se não, saia fogo do espinheiro, e devore os cedros do Líbano.
15Ut li tun qßuix quixye reheb: —Cui yâl nak lâex têraj nak lâin tin-oc chokß êrey, quimkex biß anakcuan. Qßuehomak êrib chi rubel lin mu. Cui ut incßaß nequeraj chi joßcan, chiêlk li xam cuiqßuin ut chixcßatak li chacalteß re Líbano, chan.
16Agora, pois, se de boa fé e com retidão procedestes, constituindo rei a Abimeleque, e se bem fizestes para com Jerubaal e para com a sua casa, e se com ele usastes conforme o merecimento das suas mãos
16Ut laj Jotam quixpatzß reheb: —¿Ma chi anchal êchßôl ut ma saß xyâlal xexakab laj Abimelec chokß rey? ¿Ma xebânu usilal re laj Gedeón ut reheb li ralal xcßajol joß nak laj Gedeón quixbânu usilal êre lâex?
17(porque meu pai pelejou por vós, desprezando a própria vida, e vos livrou da mão de Midiã;
17Laj Gedeón lin yucuaß incßaß quixra lix yußam nak cô chi pletic riqßuineb laj Madián re êcolbal lâex.
18porém vós hoje vos levantastes contra a casa de meu pai, e matastes a seus filhos, setenta homens, sobre uma só pedra; e a Abimeleque, filho da sua serva, fizestes reinar sobre os cidadãos de Siquém, porque é vosso irmão);
18Abanan anakcuan lâex xebânu mâusilal reheb li ralal lin yucuaß. Chiru jun chi pec xecamsiheb li lajêb xcâcßâl chi ralal laj Gedeón. Ut xexakab laj Abimelec chokß êrey, xban nak aßan êrechßalal. Aßan ralal laj Gedeón riqßuin jun lix môs ixk.
19se de boa fé e com retidão procedestes hoje para com Jerubaal e para com a sua casa, alegrai-vos em Abimeleque, e também ele se alegre em vós;
19Cui xexcuan saß xyâlal riqßuin laj Gedeón ut riqßuineb li ralal xcßajol chiru li cutan aßin, naru texcuânk chi sa saß êchßôl riqßuin laj Abimelec. Ut laj Abimelec chicuânk chi sa saß xchßôl êriqßuin.
20mas se não, saia fogo de Abimeleque, e devore os cidadãos de Siquém, e a Bete-Milo; e saia fogo dos cidadãos de Siquém e de Bete-Milo, e devore Abimeleque.
20Cui ut incßaß xexcuan saß xyâlal, chiêlk ta xam riqßuin laj Abimelec ut cheßcßatk ta chixjunileb li cuînk aj Siquem ut eb laj Bet-milo. Ut chiêlk ta xam riqßuineb laj Siquem ut eb laj Bet-milo ut chicßatk ta laj Abimelec, chan laj Jotam.
21E partindo Jotão, fugiu e foi para Beer, e ali habitou, por medo de Abimeleque, seu irmão.
21Ut xban nak laj Jotam quixucuac chiru laj Abimelec li ras, joßcan nak quiêlelic chiru ut cô chi cuânc saß li tenamit Beer.
22Havendo Abimeleque reinado três anos sobre Israel,
22Oxib chihab queßcuan laj Israel rubel xcuanquilal laj Abimelec.
23Deus suscitou um espírito mau entre Abimeleque e os cidadãos de Siquém; e estes procederam aleivosamente para com Abimeleque;
23Ut li Dios quixtakla jun chßaßajquilal saß xbêneb laj Abimelec ut eb laj Siquem re nak xicß chic teßril ribeb chi ribileb rib. Ut eb laj Siquem queßxkßetkßeti ribeb chiru laj Abimelec.
24para que a violência praticada contra os setenta filhos de Jerubaal, como também o sangue deles, recaíssem sobre Abimeleque, seu irmão, que os matara, e sobre os cidadãos de Siquém, que fortaleceram as mãos dele para matar a seus irmãos.
24Li Dios quixbânu chi joßcan re nak laj Abimelec rochbeneb li cuînk aj Siquem teßxtoj rix li mâc li queßxbânu nak queßxcamsiheb li lajêb xcâcßâl chi ralal laj Jerobaal.
25E os cidadãos de Siquém puseram de emboscada contra ele, sobre os cumes dos montes, homens que roubavam a todo aquele que passava por eles no caminho. E contou-se isto a Abimeleque.
25Eb laj Siquem queßxxakabeb li cuînk re nak teßxmuk ribeb saß eb li tzûl. Ut queßrelkßa chixjunil li cßaßru cuan reheb li nequeßnumeß aran. Abanan laj Abimelec quirabi resil li cßaßru yôqueb chixbânunquil.
26Também veio Gaal, filho de Ebede, com seus irmãos, e estabeleceu-se em Siquém; e confiaram nele os cidadãos de Siquém.
26Laj Gaal, li ralal laj Ebed, cô chi cuânc Siquem rochbeneb li ras ut eb li rîtzßin. Ut eb laj Siquem queßxserakßi re li cßaßru yôqueb chixbânunquil.
27Saindo ao campo, vindimaram as suas vinhas, pisaram as uvas e fizeram uma festa; e, entrando na casa de seu deus, comeram e beberam, e amaldiçoaram a Abimeleque.
27Queßcôeb chixsicßbal ru li uvas ut queßxyatzß re risinquil lix yaßal. Chirix aßan queßxbânu jun li ninkße saß rochoch lix dioseb. Nak yôqueb chi cuaßac ut chi ucßac, yôqueb chixmajecuanquil laj Abimelec.
28E disse Gaal, filho de Ebede: Quem é Abimeleque, e quem é Siquém, para que sirvamos a Abimeleque? não é, porventura, filho de Jerubaal? e não é Zebul o seu mordomo? Servi antes aos homens de Hamor, pai de Siquém; pois, por que razão serviríamos nós a Abimeleque?
28Ut laj Gaal, ralal laj Ebed, quixye: —¿Ani laj Abimelec ut aniho lâo nak takaqßue kib rubel xtakl? ¿Ma mâcuaß ta biß laj Abimelec ralal laj Jerobaal? Ut laj Zebul cuan rubel xtakl. ¿Cßaßut nak tocßanjelak chiru aßan? Tocßanjelak ban chiruheb li ralal xcßajol laj Hamor li quiyîban re li tenamit aßan.
29Ah! se este povo estivesse sob a minha mão, eu transtornaria a Abimeleque. Eu lhe diria: Multiplica o teu exército, e vem.
29Cui ta lâin nintaklan saß êbên, ac xkasach raj ru laj Abimelec. Ac raj xinye re nak tixcauresiheb lix soldado re teßchâlk chi pletic kiqßuin, chan laj Gaal.
30Quando Zebul, o governador da cidade, ouviu as palavras de Gaal, filho de Ebede, acendeu-se em ira.
30Nak quirabi resil li cßaßru quixye laj Gaal, ralal laj Ebed, cßajoß nak quijoskßoß laj Zebul li nataklan saß xbêneb li tenamit aßan.
31E enviou secretamente mensageiros a Abimeleque, para lhe dizerem: Eis que Gaal, filho de Ebede, e seus irmãos vieram a Siquém, e estão sublevando a cidade contra ti.
31Saß mukmu quixtakla resil riqßuin laj Abimelec ut quixye re: —Laj Gaal, ralal laj Ebed, rochbeneb li ras ut eb li rîtzßin cuanqueb arin Siquem ut yôqueb chixtacchißinquileb li tenamit re nak incßaß chic teßabînk châcuu.
32Levanta-te, pois, de noite, tu e o povo que tiveres contigo, e põe-te de emboscada no campo.
32Joßcan nak chiru li kßojyîn aßin lâat âcuochbeneb li soldados texchâlk ut têmuk êrib chire li tenamit.
33E pela manhã, ao nascer do sol, levanta-te, e dá de golpe sobre a cidade; e, saindo contra ti Gaal e o povo que tiver com ele, faze-lhe como te permitirem as circunstâncias.
33Nak tâsakêuk cuulaj texcuaclîk ut tex-oc chi pletic saß li tenamit. Nak teßêlk laj Gaal rochbeneb lix soldado, lâat tâcuil cßaßru tâbânu riqßuineb, chan.
34Levantou-se, pois, de noite Abimeleque, e todo o povo que com ele havia, e puseram emboscadas a Siquém, em quatro bandos.
34Joßcan nak chiru kßojyîn laj Abimelec rochbeneb lix soldado queßcôeb chire li tenamit Siquem ut queßxmuk ribeb chirix li tenamit. Câhib chßûtal queßel nak queßxjachi ribeb.
35E Gaal, filho de Ebede, saiu e pôs-se � entrada da porta da cidade; e das emboscadas se levantou Abimeleque, e todo o povo que estava com ele.
35Nak laj Gaal qui-el ut quixakli chire li oquebâl re li tenamit, laj Abimelec ut eb li soldado queßel chak saß eb li naßajej li mukmûqueb cuiß.
36Quando Gaal viu aquele povo, disse a Zebul: Eis que desce gente dos cumes dos montes. Respondeu-lhe Zebul: Tu vês as sombras dos montes como se fossem homens.
36Laj Gaal quirileb ut quixye re laj Zebul: —¡Il! Cuanqueb cuînk yôqueb chak chi cubec saß li tzûl, chan. Ut laj Zebul quixye: —Mâcuaßeb cuînk nacacuil. Yal mu nacßutun saß li tzûl, chan.
37Gaal, porém, tornou a falar, e disse: Eis que desce gente do meio da terra; também vem uma tropa do caminho do carvalho de Meonenim.
37Laj Gaal quixye cuißchic: —Yâl nak cuînk yôqueb chak chi cubec saß li tzûl. Ut yôqueb ajcuiß chi châlc saß li be cuan cuiß li ji li nequeßcuan cuiß laj kße, chan.
38Então lhe disse Zebul: Onde está agora a tua boca, com a qual dizias: Quem é Abimeleque, para que o sirvamos? Não é esse, porventura, o povo que desprezaste. Sai agora e peleja contra ele!
38Laj Zebul quixye re: —¿Ma incßaß ta biß cau âcuib? ¿Ma incßaß ta biß yôcat chixhobbal laj Abimelec nak xaye, “¿Cßaßru aj e nak tocßanjelak chiru aßan?” chancat. Ayu chi pletic riqßuineb anakcuan, chan laj Zebul.
39Assim saiu Gaal, � frente dos cidadãos de Siquém, e pelejou contra Abimeleque.
39Ut laj Gaal quicßamoc be chiruheb li cuînk aj Siquem nak queßcôeb chi pletic riqßuineb laj Abimelec.
40Mas Abimeleque o perseguiu, pois Gaal fugiu diante dele, e muitos caíram feridos até a entrada da porta.
40Laj Abimelec quirâlinaheb laj Gaal ut nabaleb queßcam nak yôqueb chi xic saß li oquebâl re li tenamit.
41Abimeleque ficou em Arumá. E Zebul expulsou Gaal e seus irmãos, para que não habitassem em Siquém.
41Ut laj Abimelec quicana chi cuânc saß li tenamit Aruma. Ut laj Zebul quirisi laj Gaal saß li tenamit Siquem rochbeneb li ras ut eb li rîtzßin re nak incßaß chic teßcuânk aran.
42No dia seguinte sucedeu que o povo saiu ao campo; disto foi avisado Abimeleque,
42Cuulajak chic laj Abimelec quirabi resil nak eb laj Siquem teßxic saß li cßalebâl.
43o qual, tomando o seu povo, dividiu-o em três bandos, que pôs de emboscada no campo. Quando viu que o povo saía da cidade, levantou-se contra ele e o feriu.
43Joßcan nak quixjachi lix soldado chi oxib chßûtal ut quixtaklaheb chixmukbal ribeb saß li cßalebâl roybeninquil nak teßêlk saß li tenamit Siquem. Nak queßel saß li tenamit, eb laj Abimelec queßel saß lix naßajeb ut queßxcamsiheb.
44Abimeleque e os que estavam com ele correram e se puseram � porta da cidade; e os outros dois bandos deram de improviso sobre todos quantos estavam no campo, e os feriram.
44Nak eb laj Abimelec ut eb li soldado li cuanqueb rochben yôqueb chi oc chi pletic saß li tenamit, li cuib chßûtal chic chi soldado yôqueb chixcamsinquileb li cuanqueb saß cßalebâl.
45Abimeleque pelejou contra a cidade todo aquele dia, tomou-a e matou o povo que nela se achava; e, assolando-a, a semeou de sal.
45Chiru chixjunil li cutan yôqueb chi pletic toj retal nak laj Abimelec quinumta saß xbêneb laj Siquem. Quixcamsiheb ut quixjucß li tenamit ut quixpaji atzßam saß li naßajej aßan.
46Tendo ouvido isso todos os cidadãos de Migdol-Siquém, entraram na fortaleza, na casa de El-Berite.
46Nak eb li cuanqueb saß li cab li najt xteram queßrabi li cßaßru yô chi cßulmânc, queßcube ut queßcôeb chixcolbal ribeb saß li cab cuan cuiß laj Baal-berit, lix dioseb.
47E contou-se a Abimeleque que todos os cidadãos de Migbol-Siquém se haviam congregado.
47Ut laj Abimelec quirabi resil nak chßutchßûqueb aran.
48Então Abimeleque subiu ao monte Zalmom, ele e todo o povo que com ele havia; e, tomando na mão um machado, cortou um ramo de árvore e, levantando-o, pô-lo ao seu ombro, e disse ao povo que estava com ele: O que me vistes fazer, apressai-vos a fazê-lo também.
48Cô rochbeneb lix soldado saß li tzûl Salmón. Quixchap lix mâl laj Abimelec ut quixyocß jun li rukß cheß ut quixqßue saß xbên xtel. Quixye reheb li rochben: —Chebânu joß xinbânu lâin. Ut sêbahomak êrib, chan.
49Tendo, pois, cada um cortado o seu ramo, seguiram a Abimeleque; e, pondo os ramos junto da fortaleza, queimaram-na a fogo com os que nela estavam; de modo que morreram também todos os de Migdol-Siquém, cerca de mil homens e mulheres.
49Ut chixjunileb queßxyocß li rukß cheß ut queßxpako saß xbên xteleb ut queßcôeb chirix laj Abimelec saß li cab li chßutchßûqueb cuiß laj Siquem. Queßxqßue li rukß cheß chirix li cab ut queßxloch xxamlel ut queßcßateß li cuanqueb chi saß. Joßcan nak queßcam li cristian li cuanqueb Siquem. Numenak tana jun mil li queßcam, joß cuînk, joß ixk.
50Então Abimeleque foi a Tebez, e a sitiou e tomou.
50Chirix chic aßan laj Abimelec queßcôeb toj saß li tenamit Tebes ut queßxtiquib pletic toj retal queßrêchani li tenamit.
51Havia, porém, no meio da cidade uma torre forte, na qual se refugiaram todos os habitantes da cidade, homens e mulheres; e fechando após si as portas, subiram ao eirado da torre.
51Saß li tenamit aßan cuan jun li nimla cab najt xteram re teßxcol cuiß ribeb. Chixjunileb li cuanqueb saß li tenamit queßcôeb aran, joß cuînk, joß ixk. Ut queßcôeb ajcuiß eb li nequeßtaklan saß li tenamit aßan. Queßxqßue saß lau lix puertil ut queßtakeß saß xbên li cab.
52E Abimeleque, tendo chegado até a torre, atacou-a, e chegou-se � porta da torre, para lhe meter fogo.
52Laj Abimelec cô cuan cuiß li oquebâl re li cab aßan re tixcßat.
53Nisso uma mulher lançou a pedra superior de um moinho sobre a cabeça de Abimeleque, e quebrou-lhe o crânio.
53Abanan jun li ixk quixcut jun tokol li pec re li molino. Li pec aßan quinak saß xjolom laj Abimelec ut quijoreß lix jolom.
54Então ele chamou depressa o moço, seu escudeiro, e disse-lhe: Desembainha a tua espada e mata-me, para que não se diga de mim: uma mulher o matou. E o moço o traspassou e ele morreu.
54Laj Abimelec quixbok saß junpât li cuînk li nacßamoc re lix chßîchß ut quixye re: —Isi chak lâ chßîchß ut tinâcamsi re nak mâ ani tâyehok re nak ixk xcamsin cue, chan. Ut li cuînk quixnumsi lix chßîchß saß xsaß. Joßcaßin nak quicam laj Abimelec.
55Vendo, pois, os homens de Israel que Abimeleque já era morto, foram-se cada um para o seu lugar.
55Nak queßxqßue retal laj Israel nak ac xcam laj Abimelec, queßsukßi cuißchic saß li rochocheb.
56Assim Deus fez tornar sobre Abimeleque o mal que tinha feito a seu pai, matando seus setenta irmãos;
56Joßcaßin nak quiqßueheß laj Abimelec xban li Dios chixtojbal rix li mâc quixbânu chiru lix naß xyucuaß nak quixcamsiheb li lajêb xcâcßâl li ras ut li rîtzßin.Ut li Dios quixqßueheb ajcuiß chixtojbal rix lix mâqueb li cuînk li cuanqueb Siquem. Queßxcßul joß quixye laj Jotam li ralal laj Jerobaal.
57como também fez tornar sobre a cabeça dos homens de Siquém todo o mal que fizeram; e veio sobre eles a maldição de Jotão, filho de Jerubaal.
57Ut li Dios quixqßueheb ajcuiß chixtojbal rix lix mâqueb li cuînk li cuanqueb Siquem. Queßxcßul joß quixye laj Jotam li ralal laj Jerobaal.