1Naquele dia leu-se o livro de Moisés, na presença do povo, e achou-se escrito nele que os amonitas e os moabitas não entrassem jamais na assembléias de Deus;
1Saß jun li cutan qui-ileß chiruheb li tenamit li hu li quixtzßîba laj Moisés. Ut saß li hu aßan tzßîbanbil retalil nak eb laj amonita ut eb laj moabitas incßaß târûk teßcuânk saß xyânkeb laj Israel, lix tenamit li Dios.
2porquanto não tinham saído ao encontro dos filhos de Israel com pão e água, mas contra eles assalariaram Balaão para os amaldiçoar; contudo o nosso Deus converteu a maldição em benção.
2Incßaß naru teßcuânk saß xyânkeb xban nak junxil eb laj amonita ut eb aj moabitas incßaß queßxcßul saß usilal li kaxeßtônil yucuaß nak queßnumeß saß lix tenamiteb ut incßaß queßxqßue xcua rucßaheb. Queßxtumina ban ru laj Balaam re nak tixbok mâusilal saß xbêneb. Abanan li Kâcuaß Dios quixsukßisi li mâusilal chokß usilal chokß reheb.
3Ouvindo eles esta lei, apartaram de Israel toda a multidão mista.
3Caßaj cuiß queßrabi li cßaßru quixye saß li chakßrab, queßoc risinquil saß xyânkeb li jalaneb xtenamit.
4Ora, antes disto Eliasibe, sacerdote, encarregado das câmaras da casa de nosso Deus, se aparentara com Tobias,
4Junxil nak ac cuan chokß xyucuaßil aj tij laj Eliasib, li nataklan saß xbên li cab li naxocman cuiß li cßaßak re ru re lix templo li Kâcuaß, aßan qui-oc chokß rechßalal laj Tobías li mâcuaß aj Israel.
5e lhe fizera uma câmara grande, onde dantes se recolhiam as ofertas de cereais, o incenso, os utensílios, os dízimos dos cereais, do mosto e do azeite, que eram dados por ordenança aos levitas, aos cantores e aos porteiros, como também as ofertas alçadas para os sacerdotes.
5Ut laj Eliasib quixqßue ajcuiß chokß xnaßaj laj Tobías li nimla cuarto li cuan saß li templo li nequeßxxoc cuiß li mayej, li incienso, li secß, li trigo li junjûnk saß xlajêtkil, joß ajcuiß li vino ut li aceite, li tento xqßuebal reheb laj levita, reheb laj bichanel, ut reheb li nequeßcßacßalen re li oquebâl. Ut nequeßxxoc ajcuiß saß li cuarto aßan li mayej li tento xqßuebal reheb laj tij.
6Mas durante todo este tempo não estava eu em Jerusalém, porque no ano trinta e dois de Artaxerxes, rei da Babilônia, fui ter com o rei; mas a cabo de alguns dias pedi licença ao rei,
6Nak quicßulman chixjunil aßin, ac mâ anihin chic Jerusalén xban nak côin cuißchic Persia riqßuin li rey Artajerjes nak ac yô chic cablaju xcaßcßâl chihab roquic chokß rey. Abanan incßaß ajcuiß najt quincuan aran nak quixqßue cuißchic inlesêns li rey re tinsukßîk Jerusalén.
7e vim a Jerusalém; e soube do mal que Eliasibe fizera em servir a Tobias, preparando-lhe uma câmara nos átrios da casa de Deus.
7Ut nak quincuulac Jerusalén, quinqßue retal nak incßaß us li quixbânu laj Eliasib nak quixqßue li nimla cuarto li cuan saß lix templo li Dios chokß xnaßaj laj Tobías yal re xbânunquil usilal re.
8Isso muito me desagradou; pelo que lancei todos os móveis da casa de Tobias fora da câmara.
8Cßajoß nak quirahoß saß inchßôl chirilbal li quixbânu laj Eliasib. Joßcan nak quinchap li cßaßru re laj Tobías ut quicuisi chirix cab.
9Então, por minha ordem purificaram as câmaras; e tornei a trazer para ali os utensílios da casa de Deus, juntamente com as ofertas de cereais e o incenso.
9Ut lâin quintakla xsabesinquileb li cuartos li quicuan cuiß laj Tobías. Ut quinye ajcuiß reheb nak teßxqßue cuißchic saß xnaßaj li secß re lix templo li Dios, joß ajcuiß li mayej ut li incienso.
10Também soube que os quinhões dos levitas não se lhes davam, de maneira que os levitas e os cantores, que faziam o serviço, tinham fugido cada um para o seu campo.
10Ut queßxye ajcuiß cue nak eb laj levita incßaß queßxcßul li cßaßru eb re li tento raj queßqßueheß reheb re xnumsinquil li cutan junjûnk. Joßcan nak eb laj levita ut eb laj bichanel li nequeßbânun re li cßanjel, queßel Jerusalén ut queßcôeb chi xjûnkaleb saß lix cßalebâleb.
11Então contendi com os magistrados e disse: Por que se abandonou a casa de Deus? Eu, pois, ajuntei os levitas e os cantores e os restaurei no seu posto.
11Ut lâin quinjoskßoß ut quinchßilaheb li nequeßtaklan saß xbêneb li tenamit ut quinye reheb: —¿Cßaßut nak yôquex chixtzßektânanquil lix templo li Dios? chanquin reheb. Ut quinchßutub ajcuiß ruheb laj tij ut eb laj levita ut quebinxakab cuißchic chi xjûnkaleb saß lix cßanjeleb.
12Então todo o Judá trouxe para os celeiros os dízimos dos cereais, do mosto e do azeite.
12Ut chixjunileb laj Judá queßoc cuißchic xqßuebal li junjûnk saß xlajêtkil re li trigo, re li vino ut re li aceite. Ut coxeßxcanab saß li cab li nequeßxxoc cuiß li mayej.
13E por tesoureiros pus sobre os celeiros Selemias, o sacerdote, e Zadoque, o escrivão, e Pedaías, dentre os levitas, e como ajudante deles Hanã, filho de Zacur, filho de Matanias, porque foram achados fiéis; e se lhes encarregou de fazerem a distribuição entre seus irmãos.
13Ut lâin quinxakabeb chokß mertôm laj Selemías laj tij, laj Sadoc laj tzßîb, ut laj Pedaías xcomoneb laj levita. Eb aßan teßilok reheb li cab li naxoqueß cuiß chixjunil li mayej. Ut quinxakab ajcuiß laj Hanán li ralal laj Zacur chixtenkßanquileb. Laj Zacur, aßan li ralal laj Matanías. Quinxakabeb li cuînk aßin xban nak tîqueb xchßôl. Ut aßaneb ajcuiß li teßjeqßuînk re li mayej reheb li rech aj cßanjelil re nak cuânk cßaßru reheb re xnumsinquil li cutan junjûnk.
14Por isto, Deus meu, lembra-te de mim, e não risques as beneficências que eu tenho feito para a casa do meu Deus e para o serviço dela.
14—At inDios, chijulticokß taxak âcue li joß qßuial li us ninbânu. Ut misach taxak saß âchßôl chixjunil li us ninbânu chokß re lâ templo ut re lâ cßanjel.—
15Naqueles dias vi em Judá homens que pisavam lugares no sábado, e traziam molhos, que carregavam sobre jumentos; vi também vinho, uvas e figos, e toda sorte de cargas, que eles traziam a Jerusalém no dia de sábado; e protestei contra eles quanto ao dia em que estavam vendendo mantimentos.
15Saß eb li cutan aßan quinqßue ajcuiß retal nak cuanqueb laj Judá yôqueb chi cßanjelac saß li hilobâl cutan. Cuan yôqueb chi yatzßoc uvas. Ut cuan yôqueb chixqßuebal chi îkânc lix bûreb. Nequeßxcßam Jerusalén lix trigo, lix vino, lix uvas, lix higo ut chixjunil li ru li racuîmkeb saß li hilobâl cutan. Ut lâin quebinkßus ut quinye reheb nak incßaß teßcßayînk saß li hilobâl cutan.
16E em Jerusalém habitavam homens de Tiro, os quais traziam peixes e toda sorte de mercadorias, que vendiam no sábado aos filhos de Judá, e em Jerusalém.
16Ut cuanqueb Jerusalén xcomoneb laj Tiro nequeßxcßam Jerusalén li car joß ajcuiß li cßaßak chic re ru re teßxcßayi reheb laj Judá saß li hilobâl cutan.
17Então contendi com os nobres de Judá, e lhes disse: Que mal é este que fazeis, profanando o dia de sábado?
17Lâin quebinkßus li nequeßcßamoc be saß xyânkeb laj Judá ut quinye reheb: —Incßaß us yôquex chixbânunquil xban nak yôquex chixmuxbal ru li hilobâl cutan.
18Porventura não fizeram vossos pais assim, e não trouxe nosso Deus todo este mal sobre nós e sobre esta cidade? Contudo vós ainda aumentais a ira sobre Israel, profanando o sábado.
18¿Ma mâcuaß ta biß joßcan queßxbânu chak lê xeßtônil yucuaß junxil? Ut, ¿ma mâcuaß ta biß xmâc aßan nak li Dios quixqßue chak chixjunil li raylal aßin saß kabên lâo ut saß xbên li katenamit? ¿Ma toj têraj ajcuiß xchikßbal xjoskßil li Dios saß xbên li tenamit Israel riqßuin xmuxbal ru li hilobâl cutan? chanquin reheb.
19E sucedeu que, ao começar a fazer-se escuro nas portas de Jerusalém, antes do sábado, eu ordenei que elas fossem fechadas, e mandei que não as abrissem até passar o sábado e pus �s portas alguns de meus moços, para que nenhuma carga entrasse no dia de sábado.
19Ut quinye ajcuiß reheb nak acak cuulac re xcutanquil li hilobâl cutan nak teßxtzßapeb li oquebâl re li tenamit nak toj mâjiß nakßojyînoß chi us. Ut incßaß teßxte toj tânumekß li hilobâl cutan. Ut quinxakabeb li môs saß eb li oquebâl ut quebinye re nak mâ jun teßrocsi riqßuineb rîk saß li hilobâl cutan.
20Então os negociantes e os vendedores de toda sorte de mercadorias passaram a noite fora de Jerusalém, uma ou duas vezes.
20Eb laj yaconel ut eb laj cßay cßaßak re ru queßxnumsi li kßojyîn chirix li tenamit cuib oxib sut.
21Protestei, pois, contra eles, dizendo-lhes: Por que passais a noite defronte do muro? Se outra vez o fizerdes, hei de lançar mão em vós. Daquele tempo em diante não vieram no sábado.
21Ut lâin quebinkßus ut quinye reheb: —¿Cßaßut nak nequexcana chixnumsinquil li kßojyîn chirix li tzßac? Cui têbânu cuißchic aßan texinchap ut texinqßue saß tzßalam, chanquin reheb. Ut chalen nak quinye chi joßcan reheb incßaß chic queßcuulac chi cßayînc saß li hilobâl cutan.
22Também ordenei aos levitas que se purificassem, e viessem guardar as portas, para santificar o sábado. Nisso também, Deus meu, lembra-te de mim, e perdoa-me segundo a abundância da tua misericórdia.
22Chirix aßan quinye ajcuiß reheb laj levita nak teßxsantobresi ribeb joß naxye saß li chakßrab. Ut quinye ajcuiß reheb nak teßxcßacßaleheb li oquebâl re li tenamit re nak mâ ani tâmuxuk re li hilobâl cutan. —At inDios, riqßuin aßin chijulticokß taxak âcue li joß qßuial li us ninbânu ut chacuy taxak inmâc xban xnimal lâ cuuxtân.—
23Vi também naqueles dias judeus que tinham casado com mulheres asdoditas, amonitas, e moabitas;
23Ut quinqßue ajcuiß retal nak cuanqueb laj Israel li queßsumla riqßuineb li ixk aj Asdod, ut aj amonita ut eb laj moabitas.
24e seus filhos falavam no meio asdodita, e não podiam falar judaico, senão segundo a língua de seu povo.
24Ut cuanqueb li ralal xcßajoleb queßâtinac saß râtinobâleb laj Asdod ut incßaß queßxnau âtinac saß râtinobâleb laj Israel. Joßcan nak nequeßâtinac saß râtinobâleb jalan tenamit.
25Contendi com eles, e os amaldiçoei; espanquei alguns deles e, arrancando-lhes os cabelos, os fiz jurar por Deus, e lhes disse: Não darei vossas filhas a seus filhos, e não tomareis suas filhas para vossos filhos, nem para vós mesmos.
25Lâin quincuechßiheb ut quinbok raylal saß xbêneb. Cuan quinsaqßueb ut cuan quinmichßeb chi rismal ut quinpuersiheb nak teßxye riqßuin juramento nak incßaß chic teßxqßue li ralal xcßajoleb chi sumlâc riqßuineb li ralal xcßajoleb li jalaneb xtenamit, chi moco teßxcßam rixakileb saß xyânkeb li jalaneb xtenamit, chanquin reheb.
26Não pecou nisso Salomão, rei de Israel? Entre muitas nações não havia rei semelhante a ele, e ele era amado de seu Deus, e Deus o constituiu rei sobre todo o Israel. Contudo mesmo a ele as mulheres estrangeiras o fizeram pecar.
26Lâin quinye ajcuiß reheb: —¿Ma mâcuaß ta biß aßan li quiqßuehoc re chi mâcobc laj Salomón li quicuan chokß xreyeb laj Israel junxil? Mâ ani chic rey quicuan xcuanquil joß aßan. Li Dios quirahoc re ut aßan ajcuiß li quixakaban re saß xbêneb chixjunileb laj Israel. Abanan, eb li ixk li jalaneb xtenamit queßqßuehoc re chi mâcobc li rey Salomón.
27E dar-vos-íamos nós ouvidos, para fazermos todo este grande mal, esta infidelidade contra o nosso Deus, casando com mulheres estrangeiras?
27Joßcan nak ¿ma yal takacuy ta biß nak yôkex chi mâcobc chiru li Dios riqßuin xsicßbal lê rixakil saß xyânkeb li jalaneb xtenamit? chanquin reheb.
28Também um dos filhos de Joiada, filho do sumo sacerdote Eliasibe, era genro de Sambalate, o horonita, pelo que o afugentei de mim.
28Laj Joiada, aßan li ralal laj Eliasib li xbênil aj tij. Jun li ralal laj Joiada quixcßam chokß rixakil lix rabin laj Sanbalat laj horonita. Joßcan nak quicuisi aßan saß li tenamit Jerusalén.
29Lembra-te deles, Deus meu, pois contaminaram o sacerdocio, como tambem o pacto do sacerdocio e dos levitas.
29At inDios, chaqßue taxak retal eb laj tij li xeßxmux ru lix cßanjeleb ut queßxkßet li contrato li cabânu riqßuineb laj tij ut riqßuineb laj levita.
30Assim os purifiquei de tudo que era estrangeiro, e determinei os cargos para os sacerdotes e para os levitas, cada um na sua função;
30Joßcan nak quicuisiheb saß xyânkeb laj tij chixjunileb li jalaneb xtenamit. Ut quinqßue xcßanjeleb laj tij ut eb laj levita. Ac xcßanjel xcßanjel li junjûnk.Ut quinxakabeb ajcuiß li ani teßcßamok chak li siß saß xkßehil. Ut quinye reheb li tenamit nak teßxkßaxtesi li xbên ru li racuîmkeb saß xkßehil. —At inDios, chaqßue taxak retal chixjunil li us li xinbânu ut tâcuuxtâna taxak cuu.—
31como também o que diz respeito � oferta da lenha em tempos determinados, e bem assim �s primícias. Lembra-te de mim, Deus meu, para o meu bem.
31Ut quinxakabeb ajcuiß li ani teßcßamok chak li siß saß xkßehil. Ut quinye reheb li tenamit nak teßxkßaxtesi li xbên ru li racuîmkeb saß xkßehil. —At inDios, chaqßue taxak retal chixjunil li us li xinbânu ut tâcuuxtâna taxak cuu.—