Portuguese: Almeida Atualizada

Kekchi

Ruth

3

1Depois lhe disse Noêmi, sua sogra: Minha filha, não te hei de buscar descanso, para que fiques bem?
1Saß jun li cutan lix Noemí quixye re lix Rut: —At incoß, lâin tincuaj xsicßbal junak âbêlom re tatcuânk saß âjun cablal chi sa saß âchßôl.
2Ora pois, não é Boaz, com cujas moças estiveste, de nossa parentela. Eis que esta noite ele vai joeirar a cevada na eira.
2Cßoxla. ¿Ma mâcuaß ta biß kechßalal laj Booz, lix patroneb li ixk li xatxococ cuiß chak cebada? Aßan tâxic saß xcßalebâl chiru a kßojyîn aßin re risinquil saß rix lix cebada.
3Lava-te pois, unge-te, veste os teus melhores vestidos, e desce � eira; porém não te dês a conhecer ao homem, até que tenha acabado de comer e beber.
3Bânu li cßaßru tinye âcue. Tat-atînk ut tâqßue âsununquil ban. Tâtikib âcuib chi châbil ut tatxic aran. Abanan mâcßut âcuib chiru laj Booz nak toj mâjiß narakeß chi cuaßac ut chi ucßac.
4E quando ele se deitar, notarás o lugar em que se deita; então entrarás, descobrir-lhe-ás os pés e te deitarás, e ele te dirá o que deves fazer.
4Tâqßue retal chi us bar tixyocob rib chi cuârc. Nak ac yôk chi cuârc, tatxic aran. Tâcuisi li ris chi rok ut tatyoclâk aran chi rok. Chirix aßan, laj Booz tixye âcue cßaßru tâbânu, chan lix Noemí.
5Respondeu-lhe Rute: Tudo quanto me disseres, farei.
5Lix Rut quichakßoc ut quixye: —Tinbânu chixjunil li cßaßru xaye cue, chan.
6Então desceu � eira, e fez conforme tudo o que sua sogra lhe tinha ordenado.
6Ut lix Rut cô saß li naßajej li bar yôqueb cuiß chirisinquil saß rix li cebada. Ut quixbânu chixjunil li quiyeheß re xban lix Noemí.
7Havendo, pois, Boaz comido e bebido, e estando já o seu coração alegre, veio deitar-se ao pé de uma meda; e vindo ela de mansinho, descobriu-lhe os pés, e se deitou.
7Ut nak ac xrakeß chi cuaßac ut chi ucßac, quicßojla xchßôl laj Booz. Tojoßnak quixyocob rib aran chixcßatk jun tûb li cebada ut quicuar. Mokon lix Rut quicuulac. Incßaß na-ecßan nak quirisi li ris chi rok ut quixyocob rib aran.
8Ora, pela meia-noite, o homem estremeceu, voltou-se, e viu uma mulher deitada aos seus pes.
8Tuktu kßojyîn qui-aj ru laj Booz. Quixsukßisi rib ut quisach xchßôl nak quixqßue retal nak cuan jun li ixk yocyo chi rok.
9E perguntou ele: Quem és tu? Ao que ela respondeu: Sou Rute, tua serva; estende a tua capa sobre a tua serva, porque tu és o remidor.
9Laj Booz quixpatzß re: —¿Anihat lâat? chan. Lix Rut quichakßoc ut quixye re: —At Kâcuaß, lâin lix Rut laj cßanjel châcuu. Lâat kechßalal ut tento nak lâat tat-ilok cue. Lâin tincuaj nak tatsumlâk cuiqßuin, chan.
10Então disse ele: Bendita sejas tu do Senhor, minha filha; mostraste agora mais bondade do que dantes, visto que após nenhum mancebo foste, quer pobre quer rico.
10Laj Booz quichakßoc ut quixye re: —Li Kâcuaß Dios taxak chi-osobtesînk âcue xban nak kßaxal nabal cuißchic li usilal yôcat chixbânunquil riqßuin aßin. Xru raj xasicß junak cuînk toj sâj chicuu lâin, usta biom usta nebaß. Abanan incßaß xabânu chi joßcan.
11Agora, pois, minha filha, não temas; tudo quanto disseres te farei, pois toda a cidade do meu povo sabe que és mulher virtuosa.
11At Kanaß, matcßoxlac chirix li yôcat chixtzßâmanquil. Chixjunileb li tenamit nequeßxnau nak tîc âchßôl. Lâin tinbânu li cßaßru yôcat chixtzßâmanquil chicuu.
12Ora, é bem verdade que eu sou remidor, porém há ainda outro mais chegado do que eu.
12Yâl nak lâin rechßalal lâ bêlom camenak. Abanan cuan jun chic cuînk tzßakal ajcuiß rechßalal chicuu lâin.
13Fica-te aqui esta noite, e será que pela manhã, se ele cumprir para contigo os deveres de remidor, que o faça; mas se não os quiser cumprir, então eu o farei tão certamente como vive o Senhor; deita-te até pela manhã.
13Numsi li kßojyîn arin. Cuulaj tinâtinak riqßuin li cuînk aßan. Cui aßan târaj tixbânu li tenebanbil saß xbên xbânunquil, chixbânuhak. Cui ut aßan incßaß naraj, relic chi yâl ninye âcue chiru li Dios, lâin tinbânu li cßaßru nacacuaj. Tintoj li joß qßuial tento xtojbal ut tinsumlâk âcuiqßuin re nak lâin chic tin-ilok âcue. Anakcuan cuarin arin toj tâsakêuk, chan.
14Ficou, pois, deitada a seus pés até pela manhã, e levantou-se antes que fosse possível a uma pessoa reconhecer outra; porquanto ele disse: Não se saiba que uma mulher veio � eira.
14Ut lix Rut quixnumsi li kßojyîn aran chi rok laj Booz. Ut cuulajak chic nak toj mâjiß nacutanoß quicuacli lix Rut. Laj Booz incßaß quiraj nak tânaßekß nak quicuar jun li ixk saß li naßajej bar nequeßrisi cuiß rix li cebada.
15Disse mais: Traze aqui a capa com que te cobres, e segura-a. Segurou-a, pois, e ele as mediu seis medidas de cevada, e lhas pôs no ombro. Então ela foi para a cidade.
15Ut laj Booz quixye re lix Rut: —Cßam chak lâ tßicr ut hel ru, chan. Nak lix Rut quixhel lix tßicr chiru, laj Booz quixqßue li cebada saß li tßicr. Numenak na cuakib bisoc li quixqßue re. Tojoßnak quixtaksi saß xbên xtel ut lix Rut cô saß li tenamit.
16Quando chegou � sua sogra, esta lhe perguntou: Como te houveste, minha filha? E ela lhe contou tudo quanto aquele homem lhe fizera.
16Nak quicuulac cuißchic saß li rochoch, lix Noemí quixpatzß re: —¿Cßaßru xatcana cuiß, at incoß? ¿Ma us x-el li xabânu? chan. Ut lix Rut quixserakßi re chixjunil li quixye laj Booz.
17Disse mais: Estas seis medidas de cevada ele mas deu, dizendo: Não voltarás vazia para tua sogra.
17Ut quixye ajcuiß re lix Noemí: —Xqßue cue li cuakib bisoc chi cebada aßin. Xye cue nak incßaß us cui tinsukßîk cuißchic âcuiqßuin chi mâcßaß tincßam chak, chan lix Rut.Ut lix Noemí quixye re: —Anakcuan, at incoß, koybenihak cßaß na ru tâcßulmânk. Lâin ninnau nak laj Booz incßaß tixcanab chi joßcan. Toj retal tixyîb ru chiru ajcuiß li cutan aßin, chan lix Noemí.
18Então disse Noêmi: Espera, minha filha, até que saibas como irá terminar o caso; porque aquele homem não descansará enquanto não tiver concluído hoje este negócio.
18Ut lix Noemí quixye re: —Anakcuan, at incoß, koybenihak cßaß na ru tâcßulmânk. Lâin ninnau nak laj Booz incßaß tixcanab chi joßcan. Toj retal tixyîb ru chiru ajcuiß li cutan aßin, chan lix Noemí.