¹Então Jó respondeu:

¹Iov a luat cuvîntul şi a zis:

²Ouvi atentamente as minhas palavras; seja isto a vossa consolação.

²,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

³Sofrei-me, e eu falarei; e, havendo eu falado, zombai.

³Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

⁴É porventura do homem que eu me queixo? Mas, ainda que assim fosse, não teria motivo de me impacientar?

⁴Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

⁵Olhai para mim, e pasmai, e ponde a mão sobre a boca.

⁵Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.

⁶Quando me lembro disto, me perturbo, e a minha carne estremece de horror.

⁶Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

⁷Por que razão vivem os ímpios, envelhecem, e ainda se robustecem em poder?

⁷Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

⁸Os seus filhos se estabelecem � vista deles, e os seus descendentes perante os seus olhos.

⁸Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

⁹As suas casas estão em paz, sem temor, e a vara de Deus não está sobre eles.

⁹În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

¹⁰O seu touro gera, e não falha; pare a sua vaca, e não aborta.

¹⁰Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

¹¹Eles fazem sair os seus pequeninos, como a um rebanho, e suas crianças andam saltando.

¹¹Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

¹²Levantam a voz, ao som do tamboril e da harpa, e regozijam-se ao som da flauta.

¹²Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

¹³Na prosperidade passam os seus dias, e num momento descem ao Seol.

¹³Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

¹⁴Eles dizem a Deus: retira-te de nós, pois não desejamos ter conhecimento dos teus caminhos.

¹⁴Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

¹⁵Que é o Todo-Poderoso, para que nós o sirvamos? E que nos aproveitará, se lhe fizermos orações?

¹⁵Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

¹⁶Vede, porém, que eles não têm na mão a prosperidade; esteja longe de mim o conselho dos ímpios!

¹⁶Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

¹⁷Quantas vezes sucede que se apague a lâmpada dos ímpios? que lhes sobrevenha a sua destruição? que Deus na sua ira lhes reparta dores?

¹⁷dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

¹⁸que eles sejam como a palha diante do vento, e como a pragana, que o redemoinho arrebata?

¹⁸să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

¹⁹Deus, dizeis vós, reserva a iniqüidade do pai para seus filhos, mas é a ele mesmo que Deus deveria punir, para que o conheça.

¹⁹Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

²⁰Vejam os seus próprios olhos a sua ruina, e beba ele do furor do Todo-Poderoso.

²⁰el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.

²¹Pois, que lhe importa a sua casa depois de morto, quando lhe for cortado o número dos seus meses?

²¹Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?

²²Acaso se ensinará ciência a Deus, a ele que julga os excelsos?

²²Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?

²³Um morre em plena prosperidade, inteiramente sossegado e tranqüilo;

²³Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

²⁴com os seus baldes cheios de leite, e a medula dos seus ossos umedecida.

²⁴cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.

²⁵Outro, ao contrário, morre em amargura de alma, não havendo provado do bem.

²⁵Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

²⁶Juntamente jazem no pó, e os vermes os cobrem.

²⁶şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.

²⁷Eis que conheço os vossos pensamentos, e os maus intentos com que me fazeis injustiça.

²⁷Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

²⁸Pois dizeis: Onde está a casa do príncipe, e onde a tenda em que morava o ímpio?

²⁸Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`

²⁹Porventura não perguntastes aos viandantes? e não aceitais o seu testemunho,

²⁹Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

³⁰de que o mau é preservado no dia da destruição, e poupado no dia do furor?

³⁰Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

³¹Quem acusará diante dele o seu caminho? e quem lhe dará o pago do que fez?

³¹Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

³²Ele é levado para a sepultura, e vigiam-lhe o túmulo.

³²Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.

³³Os torrões do vale lhe são doces, e o seguirão todos os homens, como ele o fez aos inumeráveis que o precederam.

³³Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

³⁴Como, pois, me ofereceis consolações vãs, quando nas vossas respostas só resta falsidade?

³⁴Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``