¹Então respondeu Elifaz, o temanita:

¹Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

²Pode o homem ser de algum proveito a Deus? Antes a si mesmo é que o prudenté será proveitoso.

²,,Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înţeleptul nu-şi foloseşte de cît lui.

³Tem o Todo-Poderoso prazer em que tu sejas justo, ou lucro em que tu faças perfeitos os teus caminhos?

³Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vre un folos? Şi dacă trăieşti fără vină, ce va cîştiga El?

⁴É por causa da tua reverência que te repreende, ou que entra contigo em juízo?

⁴Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare, şi intră la judecată cu tine?

⁵Não é grande a tua malícia, e sem termo as tuas iniqüidades?

⁵Nu -i mare răutatea ta? Şi fărădelegile tale fără număr?

⁶Pois sem causa tomaste penhôres a teus irmaos e aos nus despojaste dos vestidos.

⁶Luai fără pricină zăloage dela fraţii tăi, lăsai fără haine pe cei goi.

⁷Não deste ao cansado água a beber, e ao faminto retiveste o pão.

⁷Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pîne omului flămînd.

⁸Mas ao poderoso pertencia a terra, e o homem acatado habitava nela.

⁸Ţara era a ta, fiindcă erai mai tare, te aşezai în ea, fiindcă erai cu vază.

⁹Despediste vazias as viúvas, e os braços dos órfãos foram quebrados.

⁹Dădeai afară pe văduve cu mînile goale, şi braţele orfanilor le frîngeai.

¹⁰Por isso é que estás cercado de laços, e te perturba um pavor repentino,

¹⁰Pentru aceea eşti înconjurat de curse, şi te -a apucat groaza dintr'o dată.

¹¹ou trevas de modo que nada podes ver, e a inundação de águas te cobre.

¹¹Nu vezi dar acest întunerec, aceste ape multe cari te năpădesc?

¹²Não está Deus na altura do céu? Olha para as mais altas estrelas, quão elevadas estão!

¹²Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Priveşte vîrful stelelor, ce înalt este!

¹³E dizes: Que sabe Deus? Pode ele julgar através da escuridão?

¹³Şi tu zici: ,Ce ştie Dumnezeu? Poate să judece El prin întunerecul de nori?

¹⁴Grossas nuvens o encobrem, de modo que não pode ver; e ele passeia em volta da abóbada do céu.

¹⁴Îl înfăşoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abea dacă o străbate!`

¹⁵Queres seguir a vereda antiga, que pisaram os homens iníquos?

¹⁵Ce! vrei s'apuci pe calea străveche, pe care au urmat -o cei nelegiuiţi,

¹⁶Os quais foram arrebatados antes do seu tempo; e o seu fundamento se derramou qual um rio.

¹⁶cari au fost luaţi înainte de vreme, şi au ţinut cît ţine un pîrîu care se scurge?

¹⁷Diziam a Deus: retira-te de nós; e ainda: Que é que o Todo-Poderoso nos pode fazer?

¹⁷Ei ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi! Ce ne poate face Cel Atot puternic?`

¹⁸Contudo ele encheu de bens as suas casas. Mas longe de mim estejam os conselhos dos ímpios!

¹⁸Şi totuş Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. -Departe de mine sfatul celor răi! -

¹⁹Os justos o vêem, e se alegram: e os inocentes escarnecem deles,

¹⁹Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura, cel nevinovat va rîde de ei

²⁰dizendo: Na verdade são exterminados os nossos adversários, e o fogo consumiu o que deixaram.

²⁰şi va zice: ,Iată pe protivnicii noştri nimiciţi! Iată-le bogăţiile arse de foc!`

²¹Apega-te, pois, a Deus, e tem paz, e assim te sobrevirá o bem.

²¹Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăş de fericire.

²²Aceita, peço-te, a lei da sua boca, e põe as suas palavras no teu coração.

²²Primeşte învăţătură din gura Lui, şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui.

²³Se te voltares para o Todo-Poderoso, serás edificado; se lançares a iniqüidade longe da tua tenda,

²³Vei fi aşezat iarăş la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atot puternic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.

²⁴e deitares o teu tesouro no pó, e o ouro de Ofir entre as pedras dos ribeiros,

²⁴Aruncă dar aurul în ţărînă, aruncă aurul din Ofir în prundul pîraielor!

²⁵então o Todo-Poderoso será o teu tesouro, e a tua prata preciosa.

²⁵Şi atunci Cel Atot puternic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta.

²⁶Pois então te deleitarás no Todo-Poderoso, e levantarás o teu rosto para Deus.

²⁶Atunci Cel Atot puternic va fi desfătarea ta, şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.

²⁷Tu orarás a ele, e ele te ouvirá; e pagarás os teus votos.

²⁷Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele.

²⁸Também determinarás algum negócio, e ser-te-á firme, e a luz brilhará em teus caminhos.

²⁸Pe ce vei pune mîna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina.

²⁹Quando te abaterem, dirás: haja exaltação! E Deus salvará ao humilde.

²⁹Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi.

³⁰E livrará até o que não é inocente, que será libertado pela pureza de tuas mãos.

³⁰El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat, care îşi va datora scăparea curăţiei mînilor tale.``