¹Depois disso abriu Jó a sua boca, e amaldiçoou o seu dia.

¹După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

²E Jó falou, dizendo:

²A luat cuvîntul şi a zis:

³Pereça o dia em que nasci, e a noite que se disse: Foi concebido um homem!

³,,Blestemată să fie ziua în care m'am născut,

⁴Converta-se aquele dia em trevas; e Deus, lá de cima, não tenha cuidado dele, nem resplandeça sobre ele a luz.

⁴Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

⁵Reclamem-no para si as trevas e a sombra da morte; habitem sobre ele nuvens; espante-o tudo o que escurece o dia.

⁵S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

⁶Quanto �quela noite, dela se apodere a escuridão; e não se regozije ela entre os dias do ano; e não entre no número dos meses.

⁶Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

⁷Ah! que estéril seja aquela noite, e nela não entre voz de regozijo.

⁷Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

⁸Amaldiçoem-na aqueles que amaldiçoam os dias, que são peritos em suscitar o leviatã.

⁸Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

⁹As estrelas da alva se lhe escureçam; espere ela em vão a luz, e não veja as pálpebras da manhã;

⁹să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

¹⁰porquanto não fechou as portas do ventre de minha mãe, nem escondeu dos meus olhos a aflição.

¹⁰Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

¹¹Por que não morri ao nascer? por que não expirei ao vir � luz?

¹¹Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

¹²Por que me receberam os joelhos? e por que os seios, para que eu mamasse?

¹²Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

¹³Pois agora eu estaria deitado e quieto; teria dormido e estaria em repouso,

¹³Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

¹⁴com os reis e conselheiros da terra, que reedificavam ruínas para si,

¹⁴cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

¹⁵ou com os príncipes que tinham ouro, que enchiam as suas casas de prata;

¹⁵cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

¹⁶ou, como aborto oculto, eu não teria existido, como as crianças que nunca viram a luz.

¹⁶Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

¹⁷Ali os ímpios cessam de perturbar; e ali repousam os cansados.

¹⁷Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

¹⁸Ali os presos descansam juntos, e não ouvem a voz do exator.

¹⁸Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

¹⁹O pequeno e o grande ali estão e o servo está livre de seu senhor.

¹⁹cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

²⁰Por que se concede luz ao aflito, e vida aos amargurados de alma;

²⁰Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

²¹que anelam pela morte sem que ela venha, e cavam em procura dela mais do que de tesouros escondidos;

²¹cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

²²que muito se regozijam e exultam, quando acham a sepultura?

²²cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

²³Sim, por que se concede luz ao homem cujo caminho está escondido, e a quem Deus cercou de todos os lados?

²³Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

²⁴Pois em lugar de meu pão vem o meu suspiro, e os meus gemidos se derramam como água.

²⁴Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

²⁵Porque aquilo que temo me sobrevém, e o que receio me acontece.

²⁵De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

²⁶Não tenho repouso, nem sossego, nem descanso; mas vem a perturbação.

²⁶N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``