¹Prosseguiu ainda Eliú e disse:

¹Elihu a urmat şi a zis:

²Espera-me um pouco, e mostrar-te-ei que ainda há razões a favor de Deus.

²,,Aşteaptă puţin, şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.

³De longe trarei o meu conhecimento, e ao meu criador atribuirei a justiça.

³Îmi voi lua temeiurile de departe, şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.

⁴Pois, na verdade, as minhas palavras não serão falsas; contigo está um que tem perfeito conhecimento.

⁴Fii încredinţat, cuvîntările mele nu sînt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.

⁵Eis que Deus é mui poderoso, contudo a ninguém despre grande é no poder de entendimento.

⁵Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui.

⁶Ele não preserva a vida do ímpio, mas faz justiça aos aflitos.

⁶El nu lasă pe cel rău să trăiască, şi face dreptate celui nenorocit.

⁷Do justo não aparta os seus olhos; antes com os reis no trono os faz sentar para sempre, e assim são exaltados.

⁷Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană, şi -i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşează pentru totdeauna ca să domnească.

⁸E se estão presos em grilhões, e amarrados com cordas de aflição,

⁸Se întîmplă să cadă în lanţuri, şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?

⁹então lhes faz saber a obra deles, e as suas transgressões, porquanto se têm portado com soberba.

⁹Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mîndria lor.

¹⁰E abre-lhes o ouvido para a instrução, e ordena que se convertam da iniqüidade.

¹⁰Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă dela nelegiuire.

¹¹Se o ouvirem, e o servirem, acabarão seus dias em prosperidade, e os seus anos em delícias.

¹¹Dacă ascultă şi se supun, îşi sfîrşesc zilele în fericire, şi anii în bucurie.

¹²Mas se não o ouvirem, � espada serão passados, e expirarão sem conhecimento.

¹²Dacă n'ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor.

¹³Assim os ímpios de coração amontoam, a sua ira; e quando Deus os põe em grilhões, não clamam por socorro.

¹³Nelegiuiţii se mînie, nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănţuie;

¹⁴Eles morrem na mocidade, e a sua vida perece entre as prostitutas.

¹⁴îşi pierd viaţa în tinereţă, mor ca cei desfrînaţi.

¹⁵Ao aflito livra por meio da sua aflição, e por meio da opressão lhe abre os ouvidos.

¹⁵Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează.

¹⁶Assim também quer induzir-te da angústia para um lugar espaçoso, em que não há aperto; e as iguarias da tua mesa serão cheias de gordura.

¹⁶Şi pe tine te va scoate din strîmtoare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.

¹⁷Mas tu estás cheio do juízo do ímpio; o juízo e a justiça tomam conta de ti.

¹⁷Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedeslipită de pricina ta.

¹⁸Cuida, pois, para que a ira não te induza a escarnecer, nem te desvie a grandeza do resgate.

¹⁸Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!

¹⁹Prevalecerá o teu clamor, ou todas as forças da tua fortaleza, para que não estejas em aperto?

¹⁹Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz, şi chiar toate puterile pe cari le-ai putea desfăşura?

²⁰Não suspires pela noite, em que os povos sejam tomados do seu lugar.

²⁰Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.

²¹Guarda-te, e não declines para a iniqüidade; porquanto isso escolheste antes que a aflição.

²¹Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău.

²²Eis que Deus é excelso em seu poder; quem é ensinador como ele?

²²Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?

²³Quem lhe prescreveu o seu caminho? Ou quem poderá dizer: Tu praticaste a injustiça?

²³Cine Îi cere socoteală de căile Lui, şi cine îndrăzneşte să -I spună: ,,Faci rău?``

²⁴Lembra-te de engrandecer a sua obra, de que têm cantado os homens.

²⁴Nu uita să lauzi faptele Lui, pe cari toţi oamenii trebuie să le mărească!

²⁵Todos os homens a vêem; de longe a contempla o homem.

²⁵Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.

²⁶Eis que Deus é grande, e nós não o conhecemos, e o número dos seus anos não se pode esquadrinhar.

²⁶Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu -L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l -a pătruns.

²⁷Pois atrai a si as gotas de água, e do seu vapor as destila em chuva,

²⁷Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,

²⁸que as nuvens derramam e gotejam abundantemente sobre o homem.

²⁸pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.

²⁹Poderá alguém entender as dilatações das nuvens, e os trovões do seu pavilhão?

²⁹Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său?

³⁰Eis que ao redor de si estende a sua luz, e cobre o fundo do mar.

³⁰Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adîncimile mării.

³¹Pois por estas coisas julga os povos e lhes dá mantimento em abundância.

³¹Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană.

³²Cobre as mãos com o relâmpago, e dá-lhe ordem para que fira o alvo.

³²Ia fulgerul în mînă, şi -l aruncă asupra protivnicilor Lui.

³³O fragor da tempestade dá notícia dele; até o gado pressente a sua aproximação.

³³Dă de veste că e de faţă printr'unbubuit, şi pînă şi turmele Îi simt apropierea.