¹Sobre isso também treme o meu coração, e salta do seu lugar.

¹La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot, şi sare din locul ei.

²Dai atentamente ouvidos ao estrondo da voz de Deus e ao sonido que sai da sua boca.

²Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!

³Ele o envia por debaixo de todo o céu, e o seu relâmpago até os confins da terra.

³Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului.

⁴Depois do relâmpago ruge uma grande voz; ele troveja com a sua voz majestosa; e não retarda os raios, quando é ouvida a sua voz.

⁴Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.

⁵Com a sua voz troveja Deus maravilhosamente; faz grandes coisas, que nós não compreendemos.

⁵Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem.

⁶Pois � neve diz: Cai sobre a terra; como também �s chuvas e aos aguaceiros: Sede copiosos.

⁶El zice zăpezii: ,Cazi pe pămînt!` Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.

⁷Ele sela as mãos de todo homem, para que todos saibam que ele os fez.

⁷Pecetluieşte mîna tuturor oamenilor, pentruca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.

⁸E as feras entram nos esconderijos e ficam nos seus covis.

⁸Fiara sălbatică se trage într'o peşteră, şi se culcă în vizuina ei.

⁹Da recâmara do sul sai o tufão, e do norte o frio.

⁹Vijelia vine dela miazăzi, şi frigul, din vînturile dela miazănoapte.

¹⁰Ao sopro de Deus forma-se o gelo, e as largas águas são congeladas.

¹⁰Dumnezeu, prin suflarea Lui, face ghiaţa, şi micşorează locul apelor mari.

¹¹Também de umidade carrega as grossas nuvens; as nuvens espalham relâmpagos.

¹¹Încarcă norii cu aburi, şi -i risipeşte schinteietori;

¹²Fazem evoluções sob a sua direção, para efetuar tudo quanto lhes ordena sobre a superfície do mundo habitável:

¹²mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pămîntului locuit.

¹³seja para disciplina, ou para a sua terra, ou para beneficência, que as faça vir.

¹³Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pămîntul, sau ca un semn al dragostei Lui.

¹⁴A isto, Jó, inclina os teus ouvidos; pára e considera as obras maravilhosas de Deus.

¹⁴Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!

¹⁵Sabes tu como Deus lhes dá as suas ordens, e faz resplandecer o relâmpago da sua nuvem?

¹⁵Ştii cum cîrmuieşte Dumnezeu norii, şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?

¹⁶Compreendes o equilíbrio das nuvens, e as maravilhas daquele que é perfeito nos conhecimentos;

¹⁶Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvîrşită?

¹⁷tu cujas vestes são quentes, quando há calma sobre a terra por causa do vento sul?

¹⁷Ştii pentruce ţi se încălzesc veşmintele, cînd se odihneşte pămîntul de vîntul de miazăzi?

¹⁸Acaso podes, como ele, estender o firmamento, que é sólido como um espelho fundido?

¹⁸Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?

¹⁹Ensina-nos o que lhe diremos; pois nós nada poderemos pôr em boa ordem, por causa das trevas.

¹⁹Arată-ne ce trebuie să -I spunem. Căci sîntem prea neştiutori ca să -I putem vorbi.

²⁰Contar-lhe-ia alguém que eu quero falar. Ou desejaria um homem ser devorado?

²⁰Cine -I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?

²¹E agora o homem não pode olhar para o sol, que resplandece no céu quando o vento, tendo passado, o deixa limpo.

²¹Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vînt şi -l va curăţi;

²²Do norte vem o áureo esplendor; em Deus há tremenda majestade.

²²dela miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!

²³Quanto ao Todo-Poderoso, não o podemos compreender; grande é em poder e justiça e pleno de retidão; a ninguém, pois, oprimirá.

²³Pe Cel Atotputernic nu -L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge.

²⁴Por isso o temem os homens; ele não respeita os que se julgam sábios.

²⁴De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.``