¹Poderás tirar com anzol o leviatã, ou apertar-lhe a língua com uma corda?

¹Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?

²Poderás meter-lhe uma corda de junco no nariz, ou com um gancho furar a sua queixada?

²Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?

³Porventura te fará muitas súplicas, ou brandamente te falará?

³Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

⁴Fará ele aliança contigo, ou o tomarás tu por servo para sempre?

⁴Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?

⁵Brincarás com ele, como se fora um pássaro, ou o prenderás para tuas meninas?

⁵Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?

⁶Farão os sócios de pesca tráfico dele, ou o dividirão entre os negociantes?

⁶Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?

⁷Poderás encher-lhe a pele de arpões, ou a cabeça de fisgas?

⁷Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?

⁸Põe a tua mão sobre ele; lembra-te da peleja; nunca mais o farás!

⁸Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.

⁹Eis que é vã a esperança de apanhá-lo; pois não será um homem derrubado só ao vê-lo?

⁹Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!

¹⁰Ninguém há tão ousado, que se atreva a despertá-lo; quem, pois, é aquele que pode erguer-se diante de mim?

¹⁰Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă?

¹¹Quem primeiro me deu a mim, para que eu haja de retribuir-lhe? Pois tudo quanto existe debaixo de todo céu é meu.

¹¹Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.

¹²Não me calarei a respeito dos seus membros, nem da sua grande força, nem da graça da sua estrutura.

¹²Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.

¹³Quem lhe pode tirar o vestido exterior? Quem lhe penetrará a couraça dupla?

¹³Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

¹⁴Quem jamais abriu as portas do seu rosto? Pois em roda dos seus dentes está o terror.

¹⁴Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!

¹⁵As suas fortes escamas são o seu orgulho, cada uma fechada como por um selo apertado.

¹⁵Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete;

¹⁶Uma � outra se chega tão perto, que nem o ar passa por entre elas.

¹⁶se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.

¹⁷Umas �s outras se ligam; tanto aderem entre si, que não se podem separar.

¹⁷Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.

¹⁸Os seus espirros fazem resplandecer a luz, e os seus olhos são como as pestanas da alva.

¹⁸Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.

¹⁹Da sua boca saem tochas; faíscas de fogo saltam dela.

¹⁹Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.

²⁰Dos seus narizes procede fumaça, como de uma panela que ferve, e de juncos que ardem.

²⁰Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.

²¹O seu hálito faz incender os carvões, e da sua boca sai uma chama.

²¹Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.

²²No seu pescoço reside a força; e diante dele anda saltando o terror.

²²Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.

²³Os tecidos da sua carne estão pegados entre si; ela é firme sobre ele, não se pode mover.

²³Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.

²⁴O seu coração é firme como uma pedra; sim, firme como a pedra inferior dumá mó.

²⁴Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.

²⁵Quando ele se levanta, os valentes são atemorizados, e por causa da consternação ficam fora de si.

²⁵Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.

²⁶Se alguém o atacar com a espada, essa não poderá penetrar; nem tampouco a lança, nem o dardo, nem o arpão.

²⁶Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

²⁷Ele considera o ferro como palha, e o bronze como pau podre.

²⁷Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

²⁸A seta não o poderá fazer fugir; para ele as pedras das fundas se tornam em restolho.

²⁸Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.

²⁹Os bastões são reputados como juncos, e ele se ri do brandir da lança.

²⁹Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.

³⁰Debaixo do seu ventre há pontas agudas; ele se estende como um trilho sobre o lodo.

³⁰Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

³¹As profundezas faz ferver, como uma panela; torna o mar como uma vasilha de ungüento.

³¹Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.

³²Após si deixa uma vereda luminosa; parece o abismo tornado em brancura de cãs.

³²În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.

³³Na terra não há coisa que se lhe possa comparar; pois foi feito para estar sem pavor.

³³Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.

³⁴Ele vê tudo o que é alto; é rei sobre todos os filhos da soberba.

³⁴Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.``