¹Ouve, Senhor, a justa causa; atende ao meu clamor; dá ouvidos � minha oração, que não procede de lábios enganosos.

¹(O rugăciune a lui David.) Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele, pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!

²Venha de ti a minha sentença; atendam os teus olhos � eqüidade.

²Să se arate dreptatea mea înaintea Ta, şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!

³Provas-me o coração, visitas-me de noite; examinas-me e não achas iniqüidade; a minha boca não transgride.

³Dacă îmi vei cerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea şi gîndesc.

⁴Quanto �s obras dos homens, pela palavra dos teus lábios eu me tenho guardado dos caminhos do homem violento.

⁴Cît priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvîntul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori;

⁵Os meus passos apegaram-se �s tuas veredas, não resvalaram os meus pés.

⁵paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale, şi nu mi se clatină picioarele.

⁶A ti, ó Deus, eu clamo, pois tu me ouvirás; inclina para mim os teus ouvidos, e ouve as minhas palavras.

⁶Strig către Tine, căci m'asculţi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvîntul meu!

⁷Faze maravilhosas as tuas beneficências, ó Salvador dos que � tua destra se refugiam daqueles que se levantam contra eles.

⁷Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost, şi -i izbăveşti de protivnicii lor, prin dreapta Ta!

⁸Guarda-me como � menina do olho; esconde-me, � sombra das tuas asas,

⁸Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,

⁹dos ímpios que me despojam, dos meus inimigos mortais que me cercam.

⁹de cei răi, cari mă prigonesc, de vrăjmaşii mei de moarte, cari mă împresoară.

¹⁰Eles fecham o seu coração; com a boca falam soberbamente.

¹⁰Ei îşi închid inima, au cuvintele semeţe în gură.

¹¹Andam agora rodeando os meus passos; fixam em mim os seus olhos para me derrubarem por terra.

¹¹Se ţin de paşii mei, mă înconjoară chiar, mă pîndesc ca să mă trîntească la pămînt.

¹²Parecem-se com o leão que deseja arrebatar a sua presa, e com o leãozinho que espreita em esconderijos.

¹²Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu, care stă la pîndă în culcuşul lui.

¹³Levanta-te, Senhor, detém-nos, derruba-os; livra-me dos ímpios, pela tua espada,

¹³Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară -l! Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!

¹⁴dos homens, pela tua mão, Senhor, dos homens do mundo, cujo quinhão está nesta vida. Enche-lhes o ventre da tua ira entesourada. Fartem-se dela os seus filhos, e dêem ainda os sobejos por herança aos seus pequeninos.

¹⁴Scapă-mă de oameni, cu mîna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, cari îşi au partea lor în viaţa aceasta, şi cărora le umpli pîntecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sînt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.

¹⁵Quanto a mim, em retidão contemplarei a tua face; eu me satisfarei com a tua semelhança quando acordar.

¹⁵Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.