¹Eu te amo, ó Senhor, força minha.

¹(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l -a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul. El a zis:) ,,Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

²O Senhor é a minha rocha, a minha fortaleza e o meu libertador; o meu Deus, o meu rochedo, em quem me refúgio; o meu escudo, a força da minha salvação, e o meu alto refúgio.

²Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!

³Invoco o Senhor, que é digno de louvor, e sou salvo dos meus inimigos.

³Eu strig: ,Lăudat să fie Domnul!` şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.

⁴Cordas de morte me cercaram, e torrentes de perdição me amedrontaram.

⁴Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii;

⁵Cordas de Seol me cingiram, laços de morte me surpreenderam.

⁵mă înfăşuraseră legăturile mormîntului, şi mă prinseseră laţurile morţii.

⁶Na minha angústia invoquei o Senhor, sim, clamei ao meu Deus; do seu templo ouviu ele a minha voz; o clamor que eu lhe fiz chegou aos seus ouvidos.

⁶Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.

⁷Então a terra se abalou e tremeu, e os fundamentos dos montes também se moveram e se abalaram, porquanto ele se indignou.

⁷Atunci s'a sguduit pămîntul şi s'a cutremurat, temeliile munţilor s'au mişcat, şi s'au clătinat, pentru că El se mîniase.

⁸Das suas narinas subiu fumaça, e da sua boca saiu fogo devorador; dele saíram brasas ardentes.

⁸Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

⁹Ele abaixou os céus e desceu; trevas espessas havia debaixo de seus pés.

⁹A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.

¹⁰Montou num querubim, e voou; sim, voou sobre as asas do vento.

¹⁰Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului.

¹¹Fez das trevas o seu retiro secreto; o pavilhão que o cercava era a escuridão das águas e as espessas nuvens do céu.

¹¹Întunerecul Şi -l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.

¹²Do resplendor da sua presença saíram, pelas suas espessas nuvens, saraiva e brasas de fogo.

¹²Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.

¹³O Senhor trovejou a sua voz; e havia saraiva e brasas de fogo.

¹³Domnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.

¹⁴Despediu as suas setas, e os espalhou; multiplicou raios, e os perturbou.

¹⁴A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i -a pus pe fugă.

¹⁵Então foram vistos os leitos das águas, e foram descobertos os fundamentos do mundo, � tua repreensão, Senhor, ao sopro do vento das tuas narinas.

¹⁵Atunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.

¹⁶Do alto estendeu o braço e me tomou; tirou-me das muitas águas.

¹⁶El Şi -a întins mîna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; Ps. 144. 7.

¹⁷Livrou-me do meu inimigo forte e daqueles que me odiavam; pois eram mais poderosos do que eu.

¹⁷m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine.

¹⁸Surpreenderam-me eles no dia da minha calamidade, mas o Senhor foi o meu amparo.

¹⁸Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.

¹⁹Trouxe-me para um lugar espaçoso; livrou-me, porque tinha prazer em mim.

¹⁹El m'a scos la loc larg, şi m'a scăpat, pentrucă mă iubeşte.

²⁰Recompensou-me o Senhor conforme a minha justiça, retribuiu-me conforme a pureza das minhas mãos.

²⁰Domnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mînilor mele:

²¹Pois tenho guardado os caminhos do Senhor, e não me apartei impiamente do meu Deus.

²¹căci am păzit căile Domnului, şi n'am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.

²²Porque todas as suas ordenanças estão diante de mim, e nunca afastei de mim os seus estatutos.

²²Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.

²³Também fui irrepreensível diante dele, e me guardei da iniqüidade.

²³Am fost fără vină faţă de El, şi m'am păzit de fărădelegea mea.

²⁴Pelo que o Senhor me recompensou conforme a minha justiça, conforme a pureza de minhas mãos perante os seus olhos.

²⁴Deaceea, Domnul mi -a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui.

²⁵Para com o benigno te mostras benigno, e para com o homem perfeito te mostras perfeito.

²⁵Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;

²⁶Para com o puro te mostras puro, e para com o perverso te mostras contrário.

²⁶cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.

²⁷Porque tu livras o povo aflito, mas os olhos altivos tu os abates.

²⁷Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.

²⁸Sim, tu acendes a minha candeia; o Senhor meu Deus alumia as minhas trevas.

²⁸Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu.

²⁹Com o teu auxílio dou numa tropa; com o meu Deus salto uma muralha.

²⁹Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.

³⁰Quanto a Deus, o seu caminho é perfeito; a promessa do Senhor é provada; ele é um escudo para todos os que nele confiam.

³⁰Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, Cuvîntul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.

³¹Pois, quem é Deus senão o Senhor? e quem é rochedo senão o nosso Deus?

³¹Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?

³²Ele é o Deus que me cinge de força e torna perfeito o meu caminho;

³²Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.

³³faz os meus pés como os das corças, e me coloca em segurança nos meus lugares altos.

³³El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele

³⁴Adestra as minhas mãos para a peleja, de sorte que os meus braços vergam um arco de bronze.

³⁴El îmi deprinde mînile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.

³⁵Também me deste o escudo da tua salvação; a tua mão direita me sustém, e a tua clemência me engrandece.

³⁵Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare.

³⁶Alargas o caminho diante de mim, e os meus pés não resvalam.

³⁶Tu lărgeşti drumul supt paşii mei, şi nu-mi alunecă glesnele.

³⁷Persigo os meus inimigos, e os alcanço; não volto senão depois de os ter consumido.

³⁷Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.

³⁸Atravesso-os, de modo que nunca mais se podem levantar; caem debaixo dos meus pés.

³⁸Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad supt picioarele mele.

³⁹Pois me cinges de força para a peleja; prostras debaixo de mim aqueles que contra mim se levantam.

³⁹Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele.

⁴⁰Fazes também que os meus inimigos me dêem as costas; aos que me odeiam eu os destruo.

⁴⁰Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.

⁴¹Clamam, porém não há libertador; clamam ao Senhor, mas ele não lhes responde.

⁴¹Ei strigă, dar n'are cine să -i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!

⁴²Então os esmiúço como o pó diante do vento; lanço-os fora como a lama das ruas.

⁴²Îi pisez ca praful, pe care -l ia vîntul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.

⁴³Livras-me das contendas do povo, e me fazes cabeça das nações; um povo que eu não conhecia se me sujeita.

⁴³Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu -l cunoaşteam, îmi este supus.

⁴⁴Ao ouvirem de mim, logo me obedecem; com lisonja os estrangeiros se me submetem.

⁴⁴El ascultă de mine la cea dintîi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.

⁴⁵Os estrangeiros desfalecem e, tremendo, saem dos seus esconderijos.

⁴⁵Fiilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurînd din cetăţuile lor.

⁴⁶Vive o Senhor; bendita seja a minha rocha, e exaltado seja o Deus da minha salvação,

⁴⁶Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele,

⁴⁷o Deus que me dá vingança, e sujeita os povos debaixo de mim,

⁴⁷Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele,

⁴⁸que me livra de meus inimigos; sim, tu me exaltas sobre os que se levantam contra mim; tu me livras do homem violento.

⁴⁸şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.

⁴⁹Pelo que, ó Senhor, te louvarei entre as nações, e entoarei louvores ao teu nome.

⁴⁹Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cînta spre slava Numelui Tău.

⁵⁰Ele dá grande livramento ao seu rei, e usa de benignidade para com o seu ungido, para com Davi e sua posteridade, para sempre.

⁵⁰El dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie.