¹Dá ouvidos, ó Deus, � minha oração, e não te escondas da minha súplica.

¹(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. O cîntare a lui David.) Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea, şi nu Te ascunde de cererile mele!

²Atende-me, e ouve-me; agitado estou, e ando perplexo,

²Ascultă-mă, şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo, şi mă frămînt,

³por causa do clamor do inimigo e da opressão do ímpio; pois lançam sobre mim iniqüidade, e com furor me perseguem.

³din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine, şi mă urmăresc cu mînie.

⁴O meu coração confrange-se dentro de mim, e terrores de morte sobre mim caíram.

⁴Îmi tremură inima în mine, şi mă cuprinde spaima morţii,

⁵Temor e tremor me sobrevêm, e o horror me envolveu.

⁵mă apucă frica şi groaza, şi mă iau fiorii.

⁶Pelo que eu disse: Ah! quem me dera asas como de pomba! então voaria, e encontraria descanso.

⁶Eu zic: ,,O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş sbura, şi aş găsi undeva odihnă!``

⁷Eis que eu fugiria para longe, e pernoitaria no deserto.

⁷Da, aş fugi departe de tot, şi m'aş duce să locuiesc în pustie. -(Oprire).

⁸Apressar-me-ia a abrigar-me da fúria do vento e da tempestade.

⁸Aş fugi în grabă la un adăpost de vîntul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.

⁹Destrói, Senhor, confunde as suas línguas, pois vejo violência e contenda na cidade.

⁹Nimiceşte -i, Doamne, împarte-le limbile, căci în cetate văd silă şi certuri;

¹⁰Dia e noite andam ao redor dela, sobre os seus muros; também iniqüidade e malícia estão no meio dela.

¹⁰zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri: nelegiuirea şi răutatea sînt în sînul ei;

¹¹Há destruição lá dentro; opressão e fraude não se apartam das suas ruas.

¹¹răutatea este în mijlocul ei, şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.

¹²Pois não é um inimigo que me afronta, então eu poderia suportá-lo; nem é um adversário que se exalta contra mim, porque dele poderia esconder-me;

¹²Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi: nu protivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m'aş ascunde dinaintea lui.

¹³mas és tu, homem meu igual, meu companheiro e meu amigo íntimo.

¹³Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine!

¹⁴Conservávamos juntos tranqüilamente, e em companhia andávamos na casa de Deus.

¹⁴Noi, cari trăiam împreună într'o plăcută prietenie, şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!

¹⁵A morte os assalte, e vivos desçam ao Seol; porque há maldade na sua morada, no seu próprio íntimo.

¹⁵Să vină moartea peste ei, şi să se pogoare de vii în locuinţa morţilor! Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.

¹⁶Mas eu invocarei a Deus, e o Senhor me salvará.

¹⁶Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa.

¹⁷De tarde, de manhã e ao meio-dia me queixarei e me lamentarei; e ele ouvirá a minha voz.

¹⁷Seara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.

¹⁸Livrará em paz a minha vida, de modo que ninguém se aproxime de mim; pois há muitos que contendem contra mim.

¹⁸Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea, şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sînt împotriva mea!

¹⁹Deus ouvirá; e lhes responderá aquele que está entronizado desde a antigüidade; porque não há neles nenhuma mudança, e tampouco temem a Deus.

¹⁹Dumnezeu va auzi, şi -i va smeri, El, care, din vecinicie, stă pe scaunul Lui de domnie. -(Oprire). Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare, şi nu se tem de Dumnezeu.

²⁰Aquele meu companheiro estendeu a sua mão contra os que tinham paz com ele; violou o seu pacto.

²⁰Ei pun mîna pe cei ce trăiau în pace cu ei, şi îşi calcă legămîntul.

²¹A sua fala era macia como manteiga, mas no seu coração havia guerra; as suas palavras eram mais brandas do que o azeite, todavia eram espadas desembainhadas.

²¹Gura lor este dulce ca smîntîna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sînt mai alunecoase decît untdelemnul, dar cînd ies ele din gură, sînt nişte săbii.

²²Lança o teu fardo sobre o Senhor, e ele te susterá; nunca permitirá que o justo seja abalado.

²²Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.

²³Mas tu, ó Deus, os farás descer ao poço da perdição; homens de sangue e de traição não viverão metade dos seus dias; mas eu em ti confiarei.

²³Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sînge şi de înşelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!