¹Em ti, Senhor, me refugio; nunca seja eu confundido.

¹În Tine, Doamne, îmi caut scăparea: să nu rămîn de ruşine niciodată!

²Na tua justiça socorre-me e livra-me; inclina os teus ouvidos para mim, e salva-me.

²Scapă-mă, în dreptatea Ta, şi izbăveşte-mă! Pleacă-Ţi urechea spre mine, şi ajută-mi.

³Sê tu para mim uma rocha de refúgio a que sempre me acolha; deste ordem para que eu seja salvo, pois tu és a minha rocha e a minha fortaleza.

³Fii o stîncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna! Tu ai hotărît să mă scapi, căci Tu eşti stînca şi cetăţuia mea.

⁴Livra-me, Deus meu, da mão do ímpio, do poder do homem injusto e cruel,

⁴Izbăveşte-mă, Dumnezeule, din mîna celui rău, din mîna omului nelegiuit şi asupritor!

⁵Pois tu és a minha esperança, Senhor Deus; tu és a minha confiança desde a minha mocidade.

⁵Căci Tu eşti nădejdea mea, Doamne, Dumnezeule! În Tine mă încred din tinereţea mea.

⁶Em ti me tenho apoiado desde que nasci; tu és aquele que me tiraste das entranhas de minha mãe. O meu louvor será teu constantemente.

⁶Pe Tine mă sprijinesc, din pîntecele mamei mele. Tu eşti Binefăcătorul meu încă din pîntecele mamei; pe Tine Te laud fără-'ncetare.

⁷Sou para muitos um assombro, mas tu és o meu refúgio forte.

⁷Pentru mulţi am ajuns ca o minune, dar Tu eşti scăparea mea cea tare.

⁸A minha boca se enche do teu louvor e da tua glória continuamente.

⁸Să mi se umple gura de laudele Tale, şi'n fiecare zi să Te slăvească!

⁹Não me enjeites no tempo da velhice; não me desampares, quando se forem acabando as minhas forças.

⁹Nu mă lepăda la vremea bătrîneţei; cînd mi se duc puterile, nu mă părăsi!

¹⁰Porque os meus inimigos falam de mim, e os que espreitam a minha vida consultam juntos,

¹⁰Căci vrăjmaşii mei vorbesc de mine, şi ceice-mi pîndesc viaţa se sfătuiesc între ei,

¹¹dizendo: Deus o desamparou; persegui-o e prendei-o, pois não há quem o livre.

¹¹zicînd: ,,L -a părăsit Dumnezeu; urmăriţi -l, puneţi mîna pe el, căci nu -i nimeni care să -l scape!``

¹²Ó Deus, não te alongues de mim; meu Deus, apressa-te em socorrer-me.

¹²Dumnezeule, nu Te depărta de mine! Dumnezeule, vino de grab în ajutorul meu!

¹³Sejam envergonhados e consumidos os meus adversários; cubram-se de opróbrio e de confusão aqueles que procuram o meu mal.

¹³Să rămînă de ruşine şi nimiciţi, cei ce vor să-mi ia viaţa! Să fie acoperiţi de ruşine şi de ocară, cei ce-mi caută perzarea!

¹⁴Mas eu esperarei continuamente, e te louvarei cada vez mais.

¹⁴Şi eu voi nădăjdui pururea, Te voi lăuda tot mai mult.

¹⁵A minha boca falará da tua justiça e da tua salvação todo o dia, posto que não conheça a sua grandeza.

¹⁵Gura mea va vesti, zi de zi, dreptatea şi mîntuirea Ta, căci nu -i cunosc marginile.

¹⁶Virei na força do Senhor Deus; farei menção da tua justiça, da tua tão somente.

¹⁶Voi spune lucrările Tale cele puternice, Doamne, Dumnezeule! Voi pomeni dreptatea Ta şi numai pe a Ta.

¹⁷Ensinaste-me, ó Deus, desde a minha mocidade; e até aqui tenho anunciado as tuas maravilhas.

¹⁷Dumnezeule, Tu m'ai învăţat din tinereţă, şi pînă acum eu vestesc minunile Tale.

¹⁸Agora, quando estou velho e de cabelos brancos, não me desampares, ó Deus, até que tenha anunciado a tua força a esta geração, e o teu poder a todos os vindouros.

¹⁸Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrîneţe cărunte, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum, şi puterea Ta neamului de oameni care va veni!

¹⁹A tua justiça, ó Deus, atinge os altos céus; tu tens feito grandes coisas; ó Deus, quem é semelhante a ti?

¹⁹Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge pînă la cer; Tu ai săvîrşit lucruri mari: Dumnezeule, cine este ca Tine?

²⁰Tu, que me fizeste ver muitas e penosas tribulações, de novo me restituirás a vida, e de novo me tirarás dos abismos da terra.

²⁰Ne-ai făcut să trecem prin multe necazuri şi nenorociri; dar ne vei da iarăş viaţa, ne vei scoate iarăş din adîncurile pămîntului.

²¹Aumentarás a minha grandeza, e de novo me consolarás.

²¹Înalţă-mi mărimea mea, întoarce-Te, şi mîngîie-mă din nou!

²²Também eu te louvarei ao som do saltério, pela tua fidelidade, ó meu Deus; cantar-te-ei ao som da harpa, ó Santo de Israel.

²²Şi te voi lăuda în sunet de alăută, Îţi voi cînta credincioşia. Dumnezeule, Te voi lăuda cu arfa, Sfîntul lui Israel!

²³Os meus lábios exultarão quando eu cantar os teus louvores, assim como a minha alma, que tu remiste.

²³Cînd Te voi lăuda, voi fi cu bucuria pe buze, cu bucuria în sufletul, pe care mi l-ai izbăvit;

²⁴Também a minha língua falará da tua justiça o dia todo; pois estão envergonhados e confundidos aqueles que procuram o meu mal.

²⁴şi limba mea va vesti zi de zi dreptatea Ta, căci cei ce-mi caută pierzarea sînt ruşinaţi şi roşi de ruşine.