¹Cantai alegremente a Deus, nossa fortaleza; erguei alegres vozes ao Deus de Jacó.

¹(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al lui Asaf.) Cîntaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!

²Entoai um salmo, e fazei soar o adufe, a suave harpa e o saltério.

²Cîntaţi o cîntare, sunaţi din tobă, din arfa cea plăcută şi din alăută!

³Tocai a trombeta pela lua nova, pela lua cheia, no dia da nossa festa.

³Sunaţi din trîmbiţă la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!

⁴Pois isso é um estatuto para Israel, e uma ordenança do Deus de Jacó.

⁴Căci aceasta este o lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.

⁵Ordenou-o por decreto em José, quando saiu contra a terra do Egito. Ouvi uma voz que não conhecia, dizendo:

⁵El a rînduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, cînd a mers împotriva ţării Egiptului... Atunci am auzit un glas, pe care nu l-am cunoscut: -

⁶Livrei da carga o seu ombro; as suas mãos ficaram livres dos cestos.

⁶,,I-am descărcat povara de pe umăr, şi mînile lui nu mai ţin coşul.

⁷Na angústia clamaste e te livrei; respondi-te no lugar oculto dos trovões; provei-te junto �s águas de Meribá.

⁷Ai strigat în necaz, şi te-am izbăvit; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului, şi te-am încercat la apele Meriba. -

⁸Ouve-me, povo meu, e eu te admoestarei; ó Israel, se me escutasses!

⁸Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui, Israele, de M'ai asculta!

⁹não haverá em ti deus estranho, nem te prostrarás ante um deus estrangeiro.

⁹Niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău, şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!

¹⁰Eu sou o Senhor teu Deus, que te tirei da terra do Egito; abre bem a tua boca, e eu a encherei.

¹⁰Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi gura larg, şi ţi -o voi umplea!``

¹¹Mas o meu povo não ouviu a minha voz, e Israel não me quis.

¹¹Dar poporul Meu n'a ascultat glasul Meu, Israel nu M'a ascultat.

¹²Pelo que eu os entreguei � obstinação dos seus corações, para que andassem segundo os seus próprios conselhos.

¹²Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, şi au urmat sfaturile lor.

¹³Oxalá me escutasse o meu povo! oxalá Israel andasse nos meus caminhos!

¹³O! de M'ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele!

¹⁴Em breve eu abateria os seus inimigos, e voltaria a minha mão contra os seus adversários.

¹⁴Într'o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor, Mi-aş întoarce mîna împotriva protivnicilor lor;

¹⁵Os que odeiam ao Senhor o adulariam, e a sorte deles seria eterna.

¹⁵ceice urăsc pe Domnul l-ar linguşi, şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci.

¹⁶E eu te sustentaria com o trigo mais fino; e com o mel saído da rocha eu te saciaria.

¹⁶L-aş hrăni cu cel mai bun grîu, şi l-aş sătura cu miere din stîncă.