¹Deus está na assembléia divina; julga no meio dos deuses:

¹(Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul dumnezeilor.

²Até quando julgareis injustamente, e tereis respeito �s pessoas dos ímpios?

²-,,Pînă cînd veţi judeca strîmb, şi veţi căuta la faţa celor răi? -

³Fazei justiça ao pobre e ao órfão; procedei retamente com o aflito e o desamparado.

³Faceţi dreptate celui slab şi orfanului, daţi dreptate nenorocitului şi săracului,

⁴Livrai o pobre e o necessitado, livrai-os das mãos dos ímpios.

⁴Scăpaţi pe cel nevoiaş şi lipsit, izbăviţi -i din mîna celor răi.``

⁵Eles nada sabem, nem entendem; andam vagueando �s escuras; abalam-se todos os fundamentos da terra.

⁵Dar ei nu vor să ştie de nimic, nu pricep'nimic, ci umblă în întunerec; de aceea se clatină toate temeliile pămîntului.

⁶Eu disse: Vós sois deuses, e filhos do Altíssimo, todos vós.

⁶Eu am zis: ,,Sînteţi dumnezei, toţi sînteţi fii ai Celui Prea Înalt.``

⁷Todavia, como homens, haveis de morrer e, como qualquer dos príncipes, haveis de cair.

⁷Însă veţi muri ca nişte oameni, veţi cădea ca un domnitor oarecare.`` -

⁸Levanta-te, ó Deus, julga a terra; pois a ti pertencem todas as nações.

⁸Scoală-Te, Dumnezeule, şi judecă pămîntul! Căci toate neamurile sînt ale Tale.