¹Ó Deus, não guardes silêncio; não te cales nem fiques impassível, ó Deus.

¹(O cîntare. Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea, şi nu Te odihni, Dumnezeule!

²Pois eis que teus inimigos se alvoroçam, e os que te odeiam levantam a cabeça.

²Căci iată că vrăjmaşii Tăi se frămîntă, şi ceice Te urăsc înalţă capul.

³Astutamente formam conselho contra o teu povo, e conspiram contra os teus protegidos.

³Fac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău, şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine.

⁴Dizem eles: Vinde, e apaguemo-los para que não sejam nação, nem seja lembrado mais o nome de Israel.

⁴,,Veniţi``, zic ei, ,,să -i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!``

⁵Pois � uma se conluiam; aliam-se contra ti

⁵Se strîng toţi cu o inimă, fac un legămînt împotriva Ta:

⁶as tendas de Edom e os ismaelitas, Moabe e os hagarenos,

⁶corturile lui Edom şi Ismaeliţii, Moabul şi Hagareniţii,

⁷Gebal, Amom e Amaleque, e a Filístia com os habitantes de tiro.

⁷Ghebal, Amon, Amalec, Filistenii cu locuitorii Tirului.

⁸Também a Assíria se ligou a eles; eles são o braço forte dos filhos de Ló.

⁸Asiria se uneşte şi ea cu ei, şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot. -(Oprire).

⁹Faze-lhes como fizeste a Midiã, como a Sísera, como a Jabim junto ao rio Quisom,

⁹Fă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pîrîul Chison,

¹⁰os quais foram destruídos em En-Dor; tornaram-se esterco para a terra.

¹⁰cari au fost nimiciţi la En-Dor, şi au ajuns un gunoi pentru îngrăşarea pămîntului.

¹¹Faze aos seus nobres como a Orebe e a Zeebe; e a todos os seus príncipes como a Zebá e a Zalmuna,

¹¹Căpeteniile lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb, şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna!

¹²que disseram: Tomemos para nós as pastagens de Deus.

¹²Căci ei zic: ,,Să punem mîna pe locuinţele lui Dumnezeu!``

¹³Deus meu, faze-os como um turbilhão de pó, como a palha diante do vento.

¹³Dumnezeule, fă -i ca vîrtejul de praf, ca paiul luat de vînt,

¹⁴Como o fogo queima um bosque, e como a chama incedeia as montanhas,

¹⁴Ca focul care arde pădurea, şi ca flacăra, care aprinde munţii!

¹⁵assim persegue-os com a tua tempestade, e assombra-os com o teu furacão.

¹⁵Urmăreşte -i astfel cu furtuna Ta, şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta!

¹⁶Cobre-lhes o rosto de confusão, de modo que busquem o teu nome, Senhor.

¹⁶Acopere-le faţa de ruşine, ca să caute Numele Tău, Doamne!

¹⁷Sejam envergonhados e conturbados perpetuamente; sejam confundidos, e pereçam,

¹⁷Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să le roşească obrazul de ruşine şi să piară!

¹⁸para que saibam que só tu, cujo nome é o Senhor, és o Altíssimo sobre toda a terra.

¹⁸Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu eşti Cel Prea Înalt pe tot pămîntul;