¹Ó Senhor, Deus da minha salvação, dia e noite clamo diante de ti.

¹(O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu flautul. O cîntare a lui Heman, Ezrahitul.) Doamne, Dumnezeul mîntuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!

²Chegue � tua presença a minha oração, inclina os teus ouvidos ao meu clamor;

²S'ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;

³porque a minha alma está cheia de angústias, e a minha vida se aproxima do Seol.

³căci mi s'a săturat sufletul de rele, şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor.

⁴Já estou contado com os que descem � cova; estou como homem sem forças,

⁴Sînt pus în rîndul celor ce se pogoară în groapă, sînt ca un om, care nu mai are putere.

⁵atirado entre os finados; como os mortos que jazem na sepultura, dos quais já não te lembras, e que são desamparados da tua mão.

⁵Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormînt, de cari nu-Ţi mai aduci aminte, şi cari sînt despărţiţi de mîna Ta.

⁶Puseste-me na cova mais profunda, em lugares escuros, nas profundezas.

⁶M'ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întunerec, în adîncuri.

⁷Sobre mim pesa a tua cólera; tu me esmagaste com todas as tuas ondas.

⁷Mînia Ta mă apasă, şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. -

⁸Apartaste de mim os meus conhecidos, fizeste-me abominável para eles; estou encerrado e não posso sair.

⁸Ai îndepărtat dela mine pe toţi prietenii mei, m'ai făcut o pricină de scîrbă pentru ei; sînt închis şi nu pot să ies.

⁹Os meus olhos desfalecem por causa da aflição. Clamo a ti todo dia, Senhor, estendendo-te as minhas mãos.

⁹Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mînile spre Tine!

¹⁰Mostrarás tu maravilhas aos mortos? ou levantam-se os mortos para te louvar?

¹⁰Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? -

¹¹Será anunciada a tua benignidade na sepultura, ou a tua fidelidade no Abadom?

¹¹Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormînt, şi de credincioşia Ta în Adînc?

¹²Serão conhecidas nas trevas as tuas maravilhas, e a tua justiça na terra do esquecimento?

¹²Sînt cunoscute minunile Tale în întunerec, şi dreptatea Ta în ţara uitării?

¹³Eu, porém, Senhor, clamo a ti; de madrugada a minha oração chega � tua presença.

¹³Doamne, eu îşi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.

¹⁴Senhor, por que me rejeitas? por que escondes de mim a tua face?

¹⁴Pentruce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentruce îmi ascunzi Faţa Ta?

¹⁵Estou aflito, e prestes a morrer desde a minha mocidade; sofro os teus terrores, estou desamparado.

¹⁵Din tinereţă, sînt nenorocit şi trag să mor, sînt cuprins de spaimele Tale, şi nu ştiu ce să mai fac.

¹⁶Sobre mim tem passado a tua ardente indignação; os teus terrores deram cabo de mim.

¹⁶Mînia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.

¹⁷Como águas me rodeiam todo o dia; cercam-me todos juntos.

¹⁷Ele mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.

¹⁸Aparte de mim amigos e companheiros; os meus conhecidos se acham nas trevas.

¹⁸Ai depărtat dela mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s'au făcut nevăzuţi.