¹Senhor, tu tens sido o nosso refúgio de geração em geração.

¹(O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.

²Antes que nascessem os montes, ou que tivesses formado a terra e o mundo, sim, de eternidade a eternidade tu és Deus.

²Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!

³Tu reduzes o homem ao pó, e dizes: Voltai, filhos dos homens!

³Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici: ,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!``

⁴Porque mil anos aos teus olhos são como o dia de ontem que passou, e como uma vigília da noite.

⁴Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.

⁵Tu os levas como por uma torrente; são como um sono; de manhã são como a erva que cresce;

⁵Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş:

⁶de manhã cresce e floresce; � tarde corta-se e seca.

⁶înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

⁷Pois somos consumidos pela tua ira, e pelo teu furor somos conturbados.

⁷Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.

⁸Diante de ti puseste as nossas iniqüidades, � luz do teu rosto os nossos pecados ocultos.

⁸Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

⁹Pois todos os nossos dias vão passando na tua indignação; acabam-se os nossos anos como um suspiro.

⁹Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

¹⁰A duração da nossa vida é de setenta anos; e se alguns, pela sua robustez, chegam a oitenta anos, a medida deles é canseira e enfado; pois passa rapidamente, e nós voamos.

¹⁰Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.

¹¹Quem conhece o poder da tua ira? e a tua cólera, segundo o temor que te é devido?

¹¹Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?

¹²Ensina-nos a contar os nossos dias de tal maneira que alcancemos corações sábios.

¹²Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

¹³Volta-te para nós, Senhor! Até quando? Tem compaixão dos teus servos.

¹³Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!

¹⁴Sacia-nos de manhã com a tua benignidade, para que nos regozijemos e nos alegremos todos os nossos dias.

¹⁴Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.

¹⁵Alegra-nos pelos dias em que nos afligiste, e pelos anos em que vimos o mal.

¹⁵Înveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea!

¹⁶Apareça a tua obra aos teus servos, e a tua glória sobre seus filhos.

¹⁶Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!

¹⁷Seja sobre nós a graça do Senhor, nosso Deus; e confirma sobre nós a obra das nossas mãos; sim, confirma a obra das nossas mãos.

¹⁷Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!