¹Ó Senhor, Deus da vingança, ó Deus da vingança, resplandece!

¹Doamne, Dumnezeul răzbunărilor, Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te!

²Exalta-te, ó juiz da terra! dá aos soberbos o que merecem.

²Scoală-Te, Judecătorul pămîntului, şi răsplăteşte celor mîndri după faptele lor!

³Até quando os ímpios, Senhor, até quando os ímpios exultarão?

³Pînă cînd vor birui cei răi, Doamne, pînă cînd vor birui cei răi?

⁴Até quando falarão, dizendo coisas arrogantes, e se gloriarão todos os que praticam a iniqüidade?

⁴Ei ţin cuvîntări puternice, vorbesc cu trufie, şi toţi cei ce fac răul se fălesc.

⁵Esmagam o teu povo, ó Senhor, e afligem a tua herança.

⁵Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne, şi asupresc moştenirea Ta.

⁶Matam a viúva e o estrangeiro, e tiram a vida ao órfão.

⁶Junghie pe văduvă şi pe străin, ucid pe orfani,

⁷E dizem: O Senhor não vê; o Deus de Jacó não o percebe.

⁷şi zic: ,,Nu vede Domnul, şi Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!``

⁸Atendei, ó néscios, dentre o povo; e vós, insensatos, quando haveis de ser sábios?

⁸Totuş, învăţaţi-vă minte, oameni fără minte! Cînd vă veţi înţelepţi, nebunilor?

⁹Aquele que fez ouvido, não ouvirá? ou aquele que formou o olho, não verá?

⁹Cel ce a sădit urechea, s'ar putea să n'audă? Cel ce a întocmit ochiul, s'ar putea să nu vadă?

¹⁰Porventura aquele que disciplina as nações, não corrigirá? Aquele que instrui o homem no conhecimento,

¹⁰Cel ce pedepseşte neamurile, s'ar putea să nu pedepsească, El, care a dat omului pricepere?

¹¹o Senhor, conhece os pensamentos do homem, que são vaidade.

¹¹Domnul cunoaşte gîndurile omului: ştie că sînt deşerte.

¹²Bem-aventurado é o homem a quem tu repreendes, ó Senhor, e a quem ensinas a tua lei,

¹²Ferice de omul, pe care -l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care -l înveţi din Legea Ta,

¹³para lhe dares descanso dos dias da adversidade, até que se abra uma cova para o ímpio.

¹³ca să -l linişteşti în zilele nenorocirii, pînă se va săpa groapa celui rău!

¹⁴Pois o Senhor não rejeitará o seu povo, nem desamparará a sua herança.

¹⁴Căci Domnul nu lasă pe poporul Său, şi nu-Şi părăseşte moştenirea.

¹⁵Mas o juízo voltará a ser feito com justiça, e hão de segui-lo todos os retos de coração.

¹⁵Ci se va face odată judecata după dreptate, şi toţi cei cu inima curată o vor găsi bună.

¹⁶Quem se levantará por mim contra os malfeitores? quem se porá ao meu lado contra os que praticam a iniqüidade?

¹⁶Cine mă va ajuta împotriva celor răi? Cine mă va sprijini împotriva celor ce fac răul?

¹⁷Se o Senhor não tivesse sido o meu auxílio, já a minha alma estaria habitando no lugar do silêncio.

¹⁷De n'ar fi Domnul ajutorul meu, cît de curînd ar fi sufletul meu în tăcerea morţii!

¹⁸Quando eu disse: O meu pé resvala; a tua benignidade, Senhor, me susteve.

¹⁸Oridecîte ori zic: ,,Mi se clatină piciorul!`` bunătatea Ta, Doamne, mă sprijineşte totdeauna.

¹⁹Quando os cuidados do meu coração se multiplicam, as tuas consolações recreiam a minha alma.

¹⁹Cînd gînduri negre se frămîntă cu grămada înlăuntrul meu, mîngîierile Tale îmi înviorează sufletul.

²⁰Pode acaso associar-se contigo o trono de iniqüidade, que forja o mal tendo a lei por pretexto?

²⁰Te vor pune cei răi să şezi pe scaunul lor de domnie, ei cari pregătesc nenorocirea la adăpostul legii?

²¹Acorrem em tropel contra a vida do justo, e condenam o sangue inocente.

²¹Ei se strîng împotriva vieţii celui neprihănit, şi osîndesc sînge nevinovat.

²²Mas o Senhor tem sido o meu alto retiro, e o meu Deus a rocha do meu alto retiro, e o meu Deus a rocha do meu refúgio.

²²Dar Domnul este turnul meu de scăpare, Dumnezeul meu este stînca mea de adăpost.

²³Ele fará recair sobre eles a sua própria iniqüidade, e os destruirá na sua própria malícia; o Senhor nosso Deus os destruirá.

²³El va face să cadă asupra lor nelegiuirea, El îi va nimici prin răutatea lor; Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.