¹O cântico dos cânticos, que é de Salomão.

¹Cîntarea cîntărilor, făcută de Solomon.

²Beije-me ele com os beijos da sua boca; porque melhor é o seu amor do que o vinho.

²Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate desmierdările tale sînt mai bune de cît vinul,

³Suave é o cheiro dos teus perfumes; como perfume derramado é o teu nome; por isso as donzelas te amam.

³mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată. De aceea te iubesc pe tine fetele!

⁴Leva-me tu; correremos após ti. O rei me introduziu nas suas recâmaras; em ti nos alegraremos e nos regozijaremos; faremos menção do teu amor mais do que do vinho; com razão te amam.

⁴Trage-mă după tine! Şi haidem să alergăm! Împăratul mă duce în odăile lui... Ne vom veseli şi ne vom bucura de tine; vom lăuda desmierdările tale mai mult de cît vinul! Pe drept eşti iubit.

⁵Eu sou morena, mas formosa, ó filhas de Jerusalém, como as tendas de Quedar, como as cortinas de Salomão.

⁵Sînt neagră, dar sînt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sînt corturile Chedarului, şi cum sînt covoarele lui Solomon.

⁶Não repareis em eu ser morena, porque o sol crestou-me a tez; os filhos de minha mãe indignaram-se contra mim, e me puseram por guarda de vinhas; a minha vinha, porém, não guardei.

⁶Nu vă uitaţi că sînt aşa de negricioasă, căci m'a ars soarele. Fiii mamei mele s'au mîniat pe mine, şi m'au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseţii mele n'am păzit -o.

⁷Dize-me, ó tu, a quem ama a minha alma: Onde apascentas o teu rebanho, onde o fazes deitar pelo meio-dia; pois, por que razão seria eu como a que anda errante pelos rebanhos de teus companheiros?

⁷Spune-mi tu, pe care te iubeşte inima mea, unde îţi paşti oile, unde te odihneşti la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarăşilor tăi? -

⁸Se não o sabes, ó tu, a mais formosa entre as mulheres, vai seguindo as pisadas das ovelhas, e apascenta os teus cabritos junto �s tendas dos pastores.

⁸Dacă nu ştii, o tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieşi pe urmele oilor, şi paşte-ţi iezii lîngă colibele păstorilor.

⁹A uma égua dos carros de Faraó eu te comparo, ó amada minha.

⁹Cu iapa înhămată la carăle lui Faraon, te asemăn eu pe tine, scumpa mea.

¹⁰Formosas são as tuas faces entre as tuas tranças, e formoso o teu pescoço com os colares.

¹⁰Ce frumoşi îţi sînt obrajii în mijlocul lănţişoarelor dela gît, şi ce frumos îţi este gîtul în mijlocul şirurilor de mărgăritare!

¹¹Nós te faremos umas tranças de ouro, marchetadas de pontinhos de prata.

¹¹Îţi vom face deci lănţişoare de aur, cu stropituri de argint. -

¹²Enquanto o rei se assentava � sua mesa, dava o meu nardo o seu cheiro.

¹²Cît stă împăratul la masa lui, nardul meu îşi răspîndeşte mirosul.

¹³O meu amado é para mim como um saquitel de mirra, que repousa entre os meus seios.

¹³Prea iubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir, care se odihneşte între ţîţele mele.

¹⁴O meu amado é para mim como um ramalhete de hena nas vinhas de En-Gedi.

¹⁴Prea iubitul meu este pentru mine un strugure de măliniţă, din viile din En-Ghedi. -

¹⁵Eis que és formosa, ó amada minha, eis que és formosa; os teus olhos são como pombas.

¹⁵Ce frumoasă eşti, iubito, uite ce frumoasă eşti, cu ochii tăi de porumbiţă! -

¹⁶Eis que és formoso, ó amado meu, como amável és também; o nosso leito é viçoso.

¹⁶Ce frumos eşti, prea iubitule, ce plăcut eşti! Verdeaţa este patul nostru! -

¹⁷As traves da nossa casa são de cedro, e os caibros de cipreste.

¹⁷Cedrii sînt grinzile caselor noastre, şi chiparoşii sînt pardoselele noastre. -