¹Eu sou a rosa de Sarom, o lírio dos vales.

¹Eu sînt un trandafir din Saron, un crin din văi. -

²Qual o lírio entre os espinhos, tal é a minha amada entre as filhas.

²Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete. -

³Qual a macieira entre as árvores do bosque, tal é o meu amado entre os filhos; com grande gozo sentei-me � sua sombra; e o seu fruto era doce ao meu paladar.

³Ca un măr între copacii pădurii, aşa este prea iubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui, şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.

⁴Levou-me � sala do banquete, e o seu estandarte sobre mim era o amor.

⁴El m'a dus în casa de ospăţ, şi dragostea era steagul fluturat peste mine.

⁵Sustentai-me com passas, confortai-me com maçãs, porque desfaleço de amor.

⁵Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere, căci sînt bolnavă de dragostea lui.

⁶A sua mão esquerda esteja debaixo da minha cabeça, e a sua mão direita me abrace.

⁶Să-şi pună mîna stîngă supt capul meu, şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui! -

⁷Conjuro-vos, ó filhas de Jerusalém, pelas gazelas e cervas do campo, que não acordeis nem desperteis o amor, até que ele o queira.

⁷Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe cîmp: nu stîrniţi, nu treziţi dragostea, pînă nu vine ea! -

⁸A voz do meu amado! eis que vem aí, saltando sobre os montes, pulando sobre os outeiros.

⁸Aud glasul prea iubitului meu! Iată -l că vine, sărind peste munţi, săltînd pe dealuri.

⁹O meu amado é semelhante ao gamo, ou ao filho do veado; eis que está detrás da nossa parede, olhando pelas janelas, lançando os olhos pelas grades.

⁹Prea iubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică. Iată -l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, priveşte printre zăbrele.

¹⁰Fala o meu amado e me diz: Levanta-te, amada minha, formosa minha, e vem.

¹⁰Prea iubitul meu vorbeşte şi-mi zice: Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!

¹¹Pois eis que já passou o inverno; a chuva cessou, e se foi;

¹¹Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia, şi s'a dus.

¹²aparecem as flores na terra; já chegou o tempo de cantarem as aves, e a voz da rola ouve-se em nossa terra.

¹²Se arată florile pe cîmp, a venit vremea cîntării, şi se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre.

¹³A figueira começa a dar os seus primeiros figos; as vides estão em flor e exalam o seu aroma. Levanta-te, amada minha, formosa minha, e vem.

¹³Se pîrguiesc roadele în smochin, şi viile înflorite îşi răspîndesc mirosul. Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso.

¹⁴Pomba minha, que andas pelas fendas das penhas, no oculto das ladeiras, mostra-me o teu semblante faze-me ouvir a tua voz; porque a tua voz é doce, e o teu semblante formoso.

¹⁴Porumbiţă din crăpăturile stîncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta, şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce, şi faţa ta plăcută.

¹⁵Apanhai-nos as raposas, as raposinhas, que fazem mal �s vinhas; pois as nossas vinhas estão em flor.

¹⁵Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, cari strică viile; căci viile noastre sînt în floare.

¹⁶O meu amado é meu, e eu sou dele; ele apascenta o seu rebanho entre os lírios.

¹⁶Prea iubitul meu este al meu, şi eu sînt a lui; el îşi paşte turma între crini.

¹⁷Antes que refresque o dia, e fujam as sombras, volta, amado meu, e faze-te semelhante ao gamo ou ao filho dos veados sobre os montes de Beter.

¹⁷Pînă la răcoarea zilei, şi pînă la lungirea umbrelor, întoarce-te!... Iubitule, sai ca o căprioară sau ca puiul de cerb, peste munţii ce ne despart.