¹Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel,

¹Orðskviðir Salómons Davíðssonar, Ísraels konungs,

²pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii;

²til þess að menn kynnist visku og aga, læri að skilja skynsamleg orð,

³pentru căpătarea învăţăturilor de bun simţ, de dreptate, de judecată şi de nepărtinire;

³til þess að menn fái viturlegan aga, réttlæti, réttvísi og ráðvendni,

⁴ca să dea celor neîncercaţi agerime de minte, tînărului cunoştinţă şi chibzuinţă, -

⁴til þess að þeir veiti hinum óreyndu hyggindi, unglingum þekking og aðgætni, _

⁵să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă-

⁵hinn vitri hlýðir á og eykur lærdóm sinn, og hinn hyggni nemur hollar lífsreglur _

⁶pentru prinderea înţelesului unei pilde sau al unui cuvînt adînc, înţelesul cuvintelor înţelepţilor şi al cuvintelor lor cu tîlc.

⁶til þess að menn skilji orðskviði og líkingamál, orð spekinganna og gátur þeirra.

⁷Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.

⁷Ótti Drottins er upphaf þekkingar, visku og aga fyrirlíta afglapar einir.

⁸Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău, şi nu lepăda îndrumările mamei tale!

⁸Hlýð þú, son minn, á áminning föður þíns og hafna eigi viðvörun móður þinnar,

⁹Căci ele sînt o cunună plăcută pe capul tău, şi un lanţ de aur la gîtul tău.

⁹því að þær eru yndislegur sveigur á höfði þér og men um háls þinn.

¹⁰Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa cîştigat de ei!

¹⁰Son minn, þegar skálkar ginna þig, þá gegn þeim eigi.

¹¹Dacă-ţi vor zice: ,,Vino cu noi! Haidem să întindem curse ca să vărsăm sînge, să întindem fără temei laţuri celui nevinovat;

¹¹Þegar þeir segja: ,,Kom með oss! Leggjumst í launsátur til manndrápa, sitjum án saka um saklausan mann,

¹²haidem să -i înghiţim de vii, ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se pogoară în groapă;

¹²gleypum þá lifandi eins og Hel _ með húð og hári, eins og þá sem farnir eru til dánarheima.

¹³vom găsi tot felul de lucruri scumpe, şi ne vom umplea casele cu pradă;

¹³Alls konar dýra muni munum vér eignast, fylla hús vor rændum fjármunum.

¹⁴vei avea şi tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toţii!`` -

¹⁴Þú skalt taka jafnan hlut með oss, einn sjóð skulum vér allir hafa`` _

¹⁵fiule, să nu porneşti la drum cu ei, abate-ţi piciorul de pe cărarea lor!

¹⁵son minn, þá haf ekki samleið við þá, halt fæti þínum frá stigum þeirra.

¹⁶Căci picioarele lor aleargă la rău, şi se grăbesc să verse sînge.

¹⁶Því að fætur þeirra eru skjótir til ills og fljótir til að úthella blóði.

¹⁷Dar degeaba se aruncă laţul înaintea ochilor tuturor păsărilor;

¹⁷Því að til einskis þenja menn út netið í augsýn allra fleygra fugla,

¹⁸căci ei întind curse tocmai împotriva sîngelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri.

¹⁸og slíkir menn sitja um sitt eigið líf, liggja í launsátri fyrir sjálfum sér.

¹⁹Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de cîştig: lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.

¹⁹Þannig fer öllum þeim, sem fíknir eru í rangfenginn gróða: fíknin verður þeim að fjörlesti.

²⁰Înţelepciunea strigă pe uliţe, îşi înalţă glasul în pieţe:

²⁰Spekin kallar hátt á strætunum, lætur rödd sína gjalla á torgunum.

²¹strigă unde e zarva mai mare; la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei:

²¹Hún hrópar á glaummiklum gatnamótum, við borgarhliðin heldur hún tölur sínar:

²²,,Pînă cînd veţi iubi prostia, proştilor? Pînă cînd le va plăcea batjocoritorilor batjocura, şi vor urî nebunii ştiinţa?

²²Hversu lengi ætlið þér, fávísir, að elska fávísi og hinir háðgjörnu að hafa yndi af háði og heimskingjarnir að hata þekkingu?

²³Întoarceţi-vă să ascultaţi mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele...

²³Snúist til umvöndunar minnar, sjá, ég læt anda minn streyma yfir yður, kunngjöri yður orð mín.

²⁴Fiindcă eu chem şi voi vă împotriviţi, fiindcă îmi întind mîna şi nimeni ia seama,

²⁴En af því að þér færðust undan, þá er ég kallaði, og enginn gaf því gaum, þótt ég rétti út höndina,

²⁵fiindcă lepădaţi toate sfaturile mele, şi nu vă plac mustrările mele,

²⁵heldur létuð öll mín ráð sem vind um eyrun þjóta og skeyttuð eigi umvöndun minni,

²⁶de aceea şi eu, voi rîde cînd veţi fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi cînd vă va apuca groaza,

²⁶þá mun ég hlæja í ógæfu yðar, draga dár að, þegar skelfingin dynur yfir yður,

²⁷cînd vă va apuca groaza ca o furtună, şi cînd vă va învălui nenorocirea ca un vîrtej, cînd va da peste voi necazul şi strîmtorarea.

²⁷þegar skelfingin dynur yfir yður eins og þrumuveður og ógæfa yðar nálgast eins og fellibylur, þegar neyð og angist dynja yfir yður.

²⁸Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde; mă vor căuta, şi nu mă vor găsi.

²⁸Þá munu þeir kalla á mig, en ég mun ekki svara, þeir munu leita mín, en ekki finna mig.

²⁹Pentrucă au urît ştiinţa, şi n'au ales frica Domnului,

²⁹Vegna þess að þeir hötuðu þekking og aðhylltust ekki ótta Drottins,

³⁰pentrucă n'au iubit sfaturile mele, şi au nesocotit toate mustrările mele.

³⁰skeyttu ekki ráðum mínum og smáðu alla umvöndun mína,

³¹De aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor, şi se vor sătura cu sfaturile lor.

³¹þá skulu þeir fá að neyta ávaxtar breytni sinnar og mettast af sínum eigin vélræðum.

³²Căci împotrivirea proştilor îi ucide, şi liniştea nebunilor îi pierde;

³²Því að fráhvarf fávísra drepur þá, og uggleysi heimskingjanna tortímir þeim.En sá sem á mig hlýðir, mun búa óhultur, mun vera öruggur og engri óhamingju kvíða.

³³dar cel ce m'ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.

³³En sá sem á mig hlýðir, mun búa óhultur, mun vera öruggur og engri óhamingju kvíða.