¹Pentruce se întărîtă nemulţumirile, şi pentruce cugetă popoarele lucruri deşerte?

¹Hví geisa heiðingjarnir og hví hyggja þjóðirnar á fánýt ráð?

²Împăraţii pămîntului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicînd:

²Konungar jarðarinnar ganga fram, og höfðingjarnir bera ráð sín saman gegn Drottni og hans smurða:

³,,Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!`` -

³,,Vér skulum brjóta sundur fjötra þeirra, vér skulum varpa af oss viðjum þeirra.``

⁴Celce şade în ceruri rîde, Domnul Îşi bate joc de ei.

⁴Hann sem situr á himni hlær. Drottinn gjörir gys að þeim.

⁵Apoi, în mînia Lui, le vorbeşte, şi -i îngrozeşte cu urgia Sa, zicînd:

⁵Því næst talar hann til þeirra í reiði sinni, skelfir þá í bræði sinni:

⁶,,Totuş, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfînt.``

⁶,,Ég hefi skipað konung minn á Síon, fjallið mitt helga.``

⁷,,Eu voi vesti hotărîrea Lui,`` -zice Unsul-,,Domnul Mi -a zis: ,Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.

⁷Ég vil kunngjöra ályktun Drottins: Hann mælti við mig: ,,Þú ert sonur minn. Í dag gat ég þig.

⁸Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pămîntului în stăpînire!

⁸Bið þú mig, og ég mun gefa þér þjóðirnar að erfð og endimörk jarðar að óðali.

⁹Tu le vei zdrobi cu un toiag de fer, şi le vei sfărîma ca pe vasul unui olar.`

⁹Þú skalt mola þá með járnsprota, mölva þá sem leirsmiðs ker.``

¹⁰Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pămîntului!

¹⁰Verið því hyggnir, þér konungar, látið yður segjast, þér dómarar á jörðu.

¹¹Slujiţi Domnului cu frică, şi bucuraţi-vă, tremurînd.

¹¹Þjónið Drottni með ótta og fagnið með lotningu.Hyllið soninn, að hann reiðist eigi og vegur yðar endi í vegleysu, [ (Psalms 2:13) því að skjótt bálast upp reiði hans. Sæll er hver sá er leitar hælis hjá honum. ]

¹²Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mînie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mînia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi cîţi se încred în El!

¹²Hyllið soninn, að hann reiðist eigi og vegur yðar endi í vegleysu, [ (Psalms 2:13) því að skjótt bálast upp reiði hans. Sæll er hver sá er leitar hælis hjá honum. ]