1(O cîntare a lui Asaf.) Pentruce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentruce Te mînii pe turma păşunii Tale?
1Asafs-maskíl. Hví hefir þú, Guð, hafnað oss að fullu, hví rýkur reiði þín gegn gæsluhjörð þinni?
2Adu-Ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai cîştigat odinioară, pe care l-ai răscumpărat ca seminţie a moştenirii Tale! Adu-Ţi aminte de muntele Sionului, unde Îţi aveai locuinţa;
2Haf í minni söfnuð þinn, er þú aflaðir forðum og leystir til þess að vera kynkvísl óðals þíns, haf í minni Síonfjall, þar sem þú hefir tekið þér bústað.
3îndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmaşul a pustiit totul în locaşul Tău cel sfînt.
3Bein þú skrefum þínum til hinna endalausu rústa: Öllu hafa óvinirnir spillt í helgidóminum!
4Protivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău; şi-au pus semnele lor drept semne.
4Fjandmenn þínir grenjuðu inni á samkomustað þínum, reistu upp hermerki sín.
5Parcă erau nişte oameni, cari ridică toporul într'o pădure deasă:
5Eins og menn sem reiða hátt axir í þykkum skógi,
6în curînd au sfărîmat toate podoabele săpate, cu lovituri de securi şi ciocane.
6höggva þeir allan útskurð, mölva með exi og hamri.
7Au pus foc sfîntului Tău locaş; au dărîmat şi au pîngărit locuinţa Numelui Tău.
7Þeir hafa lagt eld í helgidóm þinn, vanhelgað bústað nafns þíns til grunna.
8Ei ziceau în inima lor: ,,Să -i prăpădim pe toţi!`` Au ars toate locurile sfinte din ţară.
8Þeir hugsuðu með sjálfum sér: ,,Vér skulum tortíma þeim öllum.`` Þeir brenndu öll samkomuhús Guðs í landinu.
9Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun prooroc, şi nu mai este nimeni printre noi, care să ştie pînă cînd...
9Vér sjáum eigi merki vor, þar er enginn spámaður framar, og enginn er hjá oss sem veit hve lengi.
10Pînă cînd, Dumnezeule, va batjocori asupritorul, şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?
10Hversu lengi, ó Guð, á fjandmaðurinn að hæða, á óvinurinn að spotta nafn þitt um aldur?
11Pentruce Îţi tragi înapoi mîna şi dreapta Ta? Scoate -o din sîn şi nimiceşte -i!
11Hví dregur þú að þér hönd þína, hví geymir þú hægri hönd þína í barmi þér?
12Totuş, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei ţări.
12Og þó er Guð konungur minn frá fornum tíðum, sá er framkvæmir hjálpræðisverk á jörðu.
13Tu ai despărţit marea cu puterea Ta, ai sfărîmat capetele balaurilor din ape;
13Þú klaufst hafið með mætti þínum, þú braust sundur höfuð drekans á vatninu,
14ai zdrobit capul Leviatanului, l-ai dat să -l mănince fiarele din pustie.
14þú molaðir sundur hausa Levjatans, gafst hann dýrum eyðimerkurinnar að æti.
15Ai făcut să ţîşnească izvoare în pîraie, ai uscat rîuri, cari nu seacă.
15Þú lést lindir og læki spretta upp, þú þurrkaðir upp sírennandi ár.
16A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele.
16Þinn er dagurinn og þín er nóttin, þú gjörðir ljós og sól.
17Tu ai statornicit toate hotarele pămîntului, Tu ai rînduit vara şi iarna.
17Þú settir öll takmörk jarðarinnar, sumar og vetur hefir þú gjört.
18Adu-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte, şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău!
18Minnst þess, Drottinn, að óvinurinn lastmælir, og heimskur lýður smánar nafn þitt.
19Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale, şi nu uita pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!
19Ofursel eigi villidýrunum sál turtildúfu þinnar, gleym eigi um aldur lífi þinna hrjáðu.
20Ai în vedere legămîntul! Căci locurile dosnice din ţară sînt pline de bîrloage de tîlhari.
20Gef gætur að sáttmála þínum, því að skúmaskot landsins eru full af bælum ofríkisins.
21Să nu se întoarcă ruşinat cel apăsat, ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!
21Lát eigi þann er kúgun sætir, snúa aftur með svívirðing, lát hina hrjáðu og snauðu lofa nafn þitt.
22Scoală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările, pe cari Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte!
22Rís upp, Guð, berst fyrir málefni þínu, minnst þú háðungar þeirrar, er þú sætir af heimskingjum daginn á enda.Gleym eigi hrópi fjenda þinna, glaumkæti andstæðinga þinna, þeirri er sífellt stígur upp.
23Nu uita strigătele protivnicilor Tăi, zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!
23Gleym eigi hrópi fjenda þinna, glaumkæti andstæðinga þinna, þeirri er sífellt stígur upp.