¹Doamne, Dumnezeul răzbunărilor, Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te!

¹Drottinn, Guð hefndarinnar, Guð hefndarinnar, birst þú í geisladýrð!

²Scoală-Te, Judecătorul pămîntului, şi răsplăteşte celor mîndri după faptele lor!

²Rís þú upp, dómari jarðar, endurgjald ofstopamönnunum það er þeir hafa aðhafst!

³Pînă cînd vor birui cei răi, Doamne, pînă cînd vor birui cei răi?

³Hversu lengi, Drottinn, eiga illir menn, hversu lengi, Drottinn, eiga illir menn að fagna?

⁴Ei ţin cuvîntări puternice, vorbesc cu trufie, şi toţi cei ce fac răul se fălesc.

⁴Þeir ausa úr sér drambyrðum, allir illvirkjarnir rembast.

⁵Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne, şi asupresc moştenirea Ta.

⁵Þeir kremja lýð þinn, Drottinn, þjá arfleifð þína,

⁶Junghie pe văduvă şi pe străin, ucid pe orfani,

⁶drepa ekkjur og aðkomandi og myrða föðurlausa

⁷şi zic: ,,Nu vede Domnul, şi Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!``

⁷og segja: ,,Drottinn sér það ekki, Jakobs Guð tekur eigi eftir því.``

⁸Totuş, învăţaţi-vă minte, oameni fără minte! Cînd vă veţi înţelepţi, nebunilor?

⁸Takið eftir, þér hinir fíflsku meðal lýðsins, og þér fáráðlingar, hvenær ætlið þér að verða hyggnir?

⁹Cel ce a sădit urechea, s'ar putea să n'audă? Cel ce a întocmit ochiul, s'ar putea să nu vadă?

⁹Mun sá eigi heyra, sem eyrað hefir plantað, mun sá eigi sjá, sem augað hefir til búið?

¹⁰Cel ce pedepseşte neamurile, s'ar putea să nu pedepsească, El, care a dat omului pricepere?

¹⁰Skyldi sá er agar þjóðirnar eigi hegna, hann sem kennir mönnunum þekkingu?

¹¹Domnul cunoaşte gîndurile omului: ştie că sînt deşerte.

¹¹Drottinn þekkir hugsanir mannsins, að þær eru einber hégómi.

¹²Ferice de omul, pe care -l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care -l înveţi din Legea Ta,

¹²Sæll er sá maður, er þú agar, Drottinn, og fræðir í lögmáli þínu,

¹³ca să -l linişteşti în zilele nenorocirii, pînă se va săpa groapa celui rău!

¹³til þess að hlífa honum við mótlætisdögunum, uns gröf er grafin fyrir óguðlega.

¹⁴Căci Domnul nu lasă pe poporul Său, şi nu-Şi părăseşte moştenirea.

¹⁴Því að Drottinn hrindir eigi burt lýð sínum og yfirgefur eigi arfleifð sína,

¹⁵Ci se va face odată judecata după dreptate, şi toţi cei cu inima curată o vor găsi bună.

¹⁵heldur mun rétturinn hverfa aftur til hins réttláta, og honum munu allir hjartahreinir fylgja.

¹⁶Cine mă va ajuta împotriva celor răi? Cine mă va sprijini împotriva celor ce fac răul?

¹⁶Hver rís upp mér til hjálpar gegn illvirkjunum, hver gengur fram fyrir mig gegn illgjörðamönnunum?

¹⁷De n'ar fi Domnul ajutorul meu, cît de curînd ar fi sufletul meu în tăcerea morţii!

¹⁷Ef Drottinn veitti mér eigi fulltingi, þá mundi sál mín brátt hvíla í dauðaþögn.

¹⁸Oridecîte ori zic: ,,Mi se clatină piciorul!`` bunătatea Ta, Doamne, mă sprijineşte totdeauna.

¹⁸Þegar ég hugsaði: ,,Mér skriðnar fótur,`` þá studdi mig miskunn þín, Drottinn.

¹⁹Cînd gînduri negre se frămîntă cu grămada înlăuntrul meu, mîngîierile Tale îmi înviorează sufletul.

¹⁹Þegar miklar áhyggjur lögðust á hjarta mitt, hressti huggun þín sálu mína.

²⁰Te vor pune cei răi să şezi pe scaunul lor de domnie, ei cari pregătesc nenorocirea la adăpostul legii?

²⁰Mun dómstóll spillingarinnar vera í bandalagi við þig, hann sem býr öðrum tjón undir yfirskini réttarins?

²¹Ei se strîng împotriva vieţii celui neprihănit, şi osîndesc sînge nevinovat.

²¹Þeir ráðast á líf hins réttláta og sakfella saklaust blóð.

²²Dar Domnul este turnul meu de scăpare, Dumnezeul meu este stînca mea de adăpost.

²²En Drottinn er mér háborg og Guð minn klettur mér til hælis.Hann geldur þeim misgjörð þeirra og afmáir þá í illsku þeirra, Drottinn, Guð vor, afmáir þá.

²³El va face să cadă asupra lor nelegiuirea, El îi va nimici prin răutatea lor; Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.

²³Hann geldur þeim misgjörð þeirra og afmáir þá í illsku þeirra, Drottinn, Guð vor, afmáir þá.