¹Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormîntul.

¹Duh moj je raztresen, dnevi mi dotekajo, grobovi me čakajo.

²Sînt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.

²Res zasmehljivci so pri meni, in oko moje mora gledati njih bridko žaljenje.

³Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

³Zastavi se, prosim, jamči zame pri sebi! kdo mi sicer v roko udari za poroštvo?

⁴Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu -i vei lăsa să biruie.

⁴Kajti njih srca si zaprl razumu, zato jim ne daš prevladovati.

⁵Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.

⁵Če kdo ponuja prijatelje v plen, otrokom njegovim morajo oči shirati.

⁶M'a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care -l scuipi în faţă!

⁶On me je tudi postavil v prislovico ljudem, in obraz moj jim je v pljuvanje.

⁷Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sînt ca o umbră.

⁷In oko moje je potemnelo od nevolje, in kakor senca je slednji moj ud.

⁸Oamenii fără prihană sînt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

⁸Pošteni ostrme ob tem, in nedolžni se ujezi nad bogapozabnikom.

⁹Cel fără prihană rămîne totuş tare pe calea lui, cel cu mînile curate se întăreşte tot mai mult.

⁹A pravični bo vztrajal na poti svoji, in kdor je čistih rok, bo dobival vedno več moči.

¹⁰Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăş cu cuvîntările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.

¹⁰Ali vi vsi, le prihajajte zopet sem! modrega vendar ne najdem med vami.

¹¹Ce! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea...

¹¹Dnevi moji so minili, načrti so se mi izjalovili, kar sem jih gojil v srcu svojem.

¹²Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit!

¹²Noč mi izpreminjajo v dan, svetloba, pravijo, je blizu tam, kjer je tema.

¹³Cînd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;

¹³Ako čakam, da dobim v šeolu dom, ako sem si v temoti postlal ležišče,

¹⁴cînd strig gropii: ,Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor: ,Voi sînteţi mama şi sora mea!`

¹⁴ako sem dejal grobu: Oče moj si! in črvadi: Mati si moja in sestra moja!

¹⁵Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

¹⁵kje je potem nada moja? da, nada moja, kdo jo bo gledal?Zaide doli do zapahov šeola, ko bomo vsi vkup počivali v prahu.

¹⁶Ea se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.``

¹⁶Zaide doli do zapahov šeola, ko bomo vsi vkup počivali v prahu.