1Şi acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.
1Sedaj pa se mi smejejo mlajši od mene, ki njih očetov nisem maral pridružiti psom črede svoje.
2Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?
2Kaj bi mi bila tudi koristila krepkost njih rok? saj jim je izginila mladostna čvrstost.
3Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.
3Shujšani od stradanja in lakote, glojejo suho zemljo, ki je od nekdaj pusta in prazna.
4Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.
4Trgajo lobodo ob grmeh, in korenina bodičevja je njih hrana.
5Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.
5Izganjajo jih ljudje izmed sebe, vpijejo za njimi kakor za tatovi.
6Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.
6Po strašnih prepadih morajo bivati, po jamah in skalnih votlinah.
7Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.
7Izza grmovja vreščijo, med koprivami se zbirajo –
8Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.
8otroci bedakov, da, otroci brezčastnežev, z bičem izgnani iz dežele!
9Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.
9In tem sem sedaj v zabavljivo pesem, postal sem jim v prislovico!
10Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.
10Gnusim se jim, stopajo daleč od mene in ne prizanašajo licu mojemu s pljuvanjem.
11Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.
11Kajti Bog mi je razrešil vrv življenja in me ponižal, zato so si popustili uzdo pred menoj.
12Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.
12Na desnici se mi postavlja tista zalega, noge mi odpahujejo stran, zoper mene napravljajo poti svoje, meni v pogubo.
13Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
13Razdirajo stezo mojo, pospešujejo mi pogubo, oni, ki sami so brez pomočnika.
14Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.
14Kakor skozi širok predor se rinejo sem, lomasteč se vale nadme.
15Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.
15Strahote so se obrnile proti meni. Čast moja se je razprhnila kakor v viharju, in sreča moja je minila kakor leteč oblak.
16Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.
16In sedaj se razliva v meni duša moja; dohiteli so me bede polni dnevi.
17Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.
17Noč mi vrta po kosteh, da se mi drobé, in glodajoče bolečine mi ne mirujejo.
18De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.
18Vsled velike sile bolezni se mi grdo prilega obleka, oklepa me kakor telovnika mojega ovratnik.
19Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.
19Pahnil me je v blato, da sem enak prahu in pepelu.
20Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.
20Vpijem k tebi, a mi ne odgovarjaš, stojim proseč, pa me le strmo gledaš.
21Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.
21Izpreobrnil si se v grozovitnega meni, z močjo roke svoje me preganjaš.
22Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.
22Vzdiguješ me gori na veter, da bi odletel in se razrušil v šumu viharja.
23Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.
23Kajti vem, da me odpelješ v smrt in v hišo, ki je določena vsem živečim.
24Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?
24Toda ne iztegne li kdo roke svoje, ko pada? in če kdo gine, ne vpijejo li za pomoč?
25Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?
25Ali nisem jokal nad njim, ki ga je zadela nesreča? ni li mi bilo v duši žal siromaka?
26Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.
26Kajti čakal sem dobrega, a prišlo je hudo, nadejal sem se svetlobe, a prišla je tema.
27Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.
27Osrčje moje v bridkosti kipi in ne miruje, zadeli so me mučni dnevi.
28Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.
28Žalujoč hodim semtertja, brez solnca, stojim v zboru in vpijem za pomoč.
29Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.
29Brat sem postal šakalom, nojem pa tovariš.
30Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.
30Koža mi je očrnela in se lupi raz mene, kosti moje goré od vročine.In tako se je premenila harfa moja v žalostinko in piščal moja v jokanja glas.
31Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.
31In tako se je premenila harfa moja v žalostinko in piščal moja v jokanja glas.