¹Iov a luat cuvîntul şi a zis:

¹Tedaj odgovori Job in reče:

²,,Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?

²Resnično, vem, da je tako; a kako more smrtni človek biti pravičen pred Bogom mogočnim?

³Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n'ar putea să răspundă la unul singur.

³Ako bi se hotel pravdati ž Njim, Mu ne more odgovoriti ene na tisoč.

⁴A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

⁴Modrega je srca in presilne moči – kdo Mu je kdaj kljuboval in ni škode imel?

⁵El mută deodată munţii, şi -i răstoarnă în mînia Sa.

⁵On premakne gore, in nihče ne zapazi, da jih je prevrnil v jezi svoji.

⁶Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii.

⁶On strese zemljo ž njenega mesta, in stebri njeni se pretresejo.

⁷Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui.

⁷On veli solncu, in ne vzide, in zapečati zvezde v temo.

⁸Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.

⁸On razprostira nebo sam in hodi po valovih morja.

⁹El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.

⁹On nareja voz na nebu in rimščice in gostosevce in ozvezdja na jugu.

¹⁰El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

¹⁰On nareja velike reči, ki se ne morejo preiskati, čudna dela, ki jim ni števila.

¹¹Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc.

¹¹Glej, on gre poleg mene, pa ga ne vidim, hodi mimo mene, pa ga ne zapazim.

¹²Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice: ,,Ce faci?``

¹²Če plen pograbi, kdo mu zabrani? kdo mu poreče: Kaj delaš?

¹³Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.

¹³Bog ne odvrača jeze svoje. Pomočniki Rahaba [Rahab (t. j. prevzetnik) je ime Egiptu.] se pred Njim morajo ukloniti.

¹⁴Şi eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg?

¹⁴Koliko manj bi Mu mogel jaz odgovarjati, kje naj dobim besed, da bi se prepiral ž Njim?

¹⁵Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului.

¹⁵Tudi ko bi prav imel, bi mu ne mogel odgovoriti – milosti bi rajši prosil sodnika svojega.

¹⁶Şi chiar dacă m'ar asculta, cînd Îl chem, tot n'aş putea crede că mi'a ascultat glasul;

¹⁶Ko bi ga klical in bi mi odgovoril, jaz bi ne veroval, da je slišal moj glas,

¹⁷El, care mă izbeşte ca într'o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,

¹⁷on, ki me streti hoče v viharju in množi rane moje brez vzroka,

¹⁸care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.

¹⁸še sape mi ne da vase potegniti, a siti me z bridkostjo.

¹⁹Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?

¹⁹Če gre za moč močnega, On reče: „Glej, tu sem!“ in če za sodbo: „Kdo si me upa pozvati?“

²⁰Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.

²⁰Ako bi tudi prav imel, bi me vendar usta moja obsodila, ako bi bil popoln, bi On dokazal, da sem popačenec.

²¹Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.

²¹Nedolžen sem! ne maram za dušo svojo, zaničujem življenje svoje –

²²Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.

²²vse eno je! Zato pravim: I nedolžnega i brezbožnega uničuje!

²³Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat.

²³Ko bič nagloma ubije, smeje se On izkušnji nedolžnih.

²⁴Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?

²⁴Zemlja je izročena oblasti krivičnikov, On zakriva obraz njenim sodnikom. Če On ne, kdo pa drugi?

²⁵Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;

²⁵Dnevi moji teko h koncu hitreje nego tekač, beže, sreče ne vidijo nič.

²⁶trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.

²⁶Lete naprej kakor čolni iz bičja, kakor orel, ko šine doli na plen.

²⁷Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,`

²⁷Ko rečem: Hočem pozabiti žalovanje svoje, opustim svoj tožni obraz in razvedrim si lice –

²⁸sînt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.

²⁸groza me je vseh bolečin mojih; vem, da me ne spoznaš za nekrivega.

²⁹Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba?

²⁹Moram veljati za krivca – čemu bi se pa trudil zaman?

³⁰Chiar dacă m'aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie,

³⁰Ko bi se umil s snežnico in z lugom si očistil roke,

³¹Tu tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă şi hainele de mine!

³¹ti me vtakneš v mlakužo, in celo svoji obleki se bom gnusil!

³²Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.

³²Zakaj On ni mož kakor jaz, da bi mu odgovarjal, da bi skupaj šla pred sodbo.

³³Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.

³³Ni ga med nama razsodnika, ki bi smel na oba položiti roke.

³⁴Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui.

³⁴Naj umakne od mene šibo svojo in naj me ne plaši strah njegov,in govoril bom in ne bom se Ga bal; kajti nisem tak sam v sebi.

³⁵Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.

³⁵in govoril bom in ne bom se Ga bal; kajti nisem tak sam v sebi.