¹Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!

¹Blagor možu, ki ne hodi po svetu brezbožnih in ne stopa na pot grešnikov ter ne sedeva v družbi zasmehovalcev.

²Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!

²Temuč veselje njegovo je v postavi GOSPODOVI in postavo njegovo premišljuje noč in dan.

³El este ca un pom sădit lîngă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfîrşit.

³Je namreč kakor drevo, zasajeno ob potokih vodá, ki rodi svoj sad ob svojem času in ki mu listje ne uvene, in karkoli počenja, se mu posreči.

⁴Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sînt ca pleava, pe care o spulberă vîntul.

⁴Ne tako brezbožni, ampak kakor pleve so, ki jih veter raznaša.

⁵Deaceea cei rău nu pot ţinea capul sus în judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.

⁵Zatorej ne obstoje brezbožni v sodbi, ne grešniki v zboru pravičnih.Kajti GOSPOD pozna pravičnih pot, pot pa brezbožnih izgine.

⁶Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.

⁶Kajti GOSPOD pozna pravičnih pot, pot pa brezbožnih izgine.