1(O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!
1{Molitev trpina, ko omaguje in pred GOSPODOM izliva žalovanje svoje.} GOSPOD, čuj molitev mojo, in vpitje moje pridi do tebe!
2Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!
2Ne skrivaj mi obličja svojega v dan stiske moje, nagni mi uho svoje; ob dnevi, ko kličem, me hitro usliši!
3Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.
3Kajti ginejo kakor dim dnevi moji in kosti moje goré.
4Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.
4Opaljeno je kakor trava in velo srce moje, kajti pozabil sem jesti kruh svoj.
5Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.
5Od glasu zdihovanja mojega se držé kosti moje mojega mesa.
6Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;
6Podoben sem pelikanu v puščavi, sem kakor sova v podrtinah.
7nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.
7Bedim in sem kakor samoten vrabec na strehi.
8În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.
8Ves dan me sramoté sovražniki moji; kateri divjajo zoper mene, se rotijo pri meni.
9Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,
9Kajti pepel jem kakor kruh in pijačo svojo mešam s solzami,
10din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.
10zaradi srda tvojega in togote tvoje, ker vzdignil si me in me vrgel na tla.
11Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.
11Dnevi moji so kakor senca pred mrakom in sam usiham kakor zél.
12Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.
12Ti pa, GOSPOD, ostajaš vekomaj in spomin tvoj od roda do roda.
13Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.
13Ti boš vstal in se usmilil Siona, ker čas je storiti mu milost, ker čas določen je prišel.
14Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.
14Kajti hlapcem tvojim je drago njega kamenje in smili se jim njega prah.
15Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.
15In bali se bodo pogani imena GOSPODOVEGA in vsi kralji zemlje slave tvoje.
16Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.
16Ko sezida GOSPOD Sion in se prikaže v slavi svoji,
17El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.
17se ozre na molitev zapuščenca, in ne bo zametal njih molitve.
18Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!
18Zapiše se to naslednjemu rodu, in ljudstvo, ki bode ustvarjeno, bo hvalilo GOSPODA:
19Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,
19ker je pogledal z višave svetosti svoje, ozrl se GOSPOD iz nebes na zemljo,
20ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;
20da usliši jetnikov zdihovanje, da oprosti nje, ki so izročeni smrti,
21pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,
21da oznanjajo na Sionu ime GOSPODOVO in hvalo njegovo v Jeruzalemu,
22cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.
22ko se zbero ljudstva vsa in kraljestva, da služijo GOSPODU.
23El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,
23Potlačil je na tem potu moč mojo, dni moje skrajšal.
24Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``
24Dejal sem: Bog moj mogočni, ne vzemi me sredi mojih dni! Skozi vse rodove so dnevi tvoji.
25Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.
25Saj ti si nekdaj ustanovil zemljo in delo tvojih rok so nebesa.
26Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.
26Ona preidejo, ti pa ostaneš; da, vse tisto se postara kakor oblačilo, kakor obleko jih izpremeniš, in se izpremené.
27Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.
27Ti pa si večno isti in let tvojih ni konca!Sinovi hlapcev tvojih bodo prebivali v deželi in njih seme se utrdi pred teboj.
28Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.
28Sinovi hlapcev tvojih bodo prebivali v deželi in njih seme se utrdi pred teboj.