1Pe malurile rîurilor Babilonului, şedeam jos şi plîngeam, cînd ne aduceam aminte de Sion.
1Ob rekah babilonskih, tam smo sedevali in jokali, spominjajoč se Siona.
2În sălciile din ţinutul acela ne atîrnaserăm arfele.
2Na vrbe sredi one dežele smo obesili strune svoje.
3Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cîntări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicînd: ,,Cîntaţi-ne cîteva din cîntările Sionului!`` -
3Kajti ondi so zahtevali od nas besede pesmi tisti, ki so nas odpeljali v sužnost, in naši mučitelji so hoteli veselost: Pojte nam katero pesmi sionskih!
4Cum să cîntăm noi cîntările Domnului pe un pămînt străin?
4Kako naj bi peli pesem GOSPODOVO v tujcev deželi?
5Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!
5Če pozabim tebe, Jeruzalem, pozabi naj mi desnica zmožnosti svoje!
6Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
6Jezik naj se mi prijemlje nébesa, ako se ne spominjam tebe, ako ne stavim Jeruzalema nad največje veselje svoje!
7Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: ,,Radeţi -l, radeţi -l din temelii!``
7Spomni se, GOSPOD, zoper Edomce dneva jeruzalemskega, ki so rekli: Razvalite, razvalite, dokler bode kaj podzidja v njem!
8Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!
8O hči babilonska, boš pokončana; blagor mu, kdor ti povrne tisto, kar si nam storila!Blagor mu, kdor zgrabi in razbije otroke tvoje ob skalo.
9Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi, şi -i va zdrobi de stîncă!
9Blagor mu, kdor zgrabi in razbije otroke tvoje ob skalo.