¹(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:

¹{Načelniku godbe. Sinov Korahovih psalm.} Čujte to, vsa ljudstva, poslušajte, vsi sveta prebivalci,

²mici şi mari, bogaţi şi săraci!

²nizki in visoki, bogatini in ubožci vsi skupaj!

³Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gînduri pline de judecată.

³Usta moja bodo govorila modrost in srca mojega premišljevanje bo razumnost.

⁴Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate, îmi încep cîntarea în sunetul arfei.

⁴Uho svoje nagnem h govoru v prilikah, na strune igraje, bom razodeval uganko svojo.

⁵Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?

⁵Kaj bi se bal v dnevih nesreče, kadar me obdaja krivičnost tistih, ki mi so za petami,

⁶Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.

⁶njih, ki zaupajo v premoženje svoje in se ponašajo v obilosti bogastva svojega?

⁷Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.

⁷Brata nikakor ne more odkupiti nihče, ne more dati Bogu zanj spravnega denarja

⁸Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.

⁸(predrag namreč je njih duše odkup, zato ga ne zmore vekomaj),

⁹Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormîntul.

⁹da bi živel za večno, ne moral videti jame.

¹⁰Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.

¹⁰Saj vidi bogatin: mrjó modri, enako ginevajo nespametni in neumni in drugim puščajo bogastvo svoje.

¹¹Ei îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.

¹¹Menijo, da njih hiše bodo trajale za veke, njih prebivališča za vse rodove; zato imenujejo dežele s svojimi imeni.

¹²Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.

¹²In vendar človek v veličju nima obstanka, podoben je živalim, ki poginejo.

¹³Iată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -

¹³To je usoda njih, ki tako v sebe zaupajo; vendar njih nasledniki odobravajo njih govorjenje. (Sela.)

¹⁴Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.

¹⁴Kakor ovce bodo razpostavljeni v šeolu, smrt jim bo pastir; in pravični jim bodo gospodovali tisto jutro, in njih obliko [Ali: lepoto.] pokonča šeol, da ji ne bo več bivališča.

¹⁵Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. -

¹⁵Ali dušo mojo reši Bog iz oblasti šeola, ker me vzame k sebi. (Sela.)

¹⁶Nu te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;

¹⁶Ne boj se, ko kdo zabogati, ko se pomnoži slava hiše njegove.

¹⁷căci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.

¹⁷Ker ob smrti ne vzame nič tega s seboj, za njim ne pojde slava njegova.

¹⁸Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,

¹⁸Čeprav blagruje dušo svojo v življenju svojem – i tebe hvalijo, ko si privoščiš –,

¹⁹căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.

¹⁹vendar pride k rodu očetov svojih, ki vekomaj ne bodo uživali luči.Človek, ki je v veličju, a ni razumen, je podoben živini, ki pogine.

²⁰Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.

²⁰Človek, ki je v veličju, a ni razumen, je podoben živini, ki pogine.