¹(Către mai marele cîntăreţilor. ,,Nu nimici.`` O cîntare de laudă a lui David. Făcută cînd a trimes Saul să -i împresoare casa, ca să -l omoare.) Dumnezeule, scapă-mă de vrăjmaşii mei, ocroteşte-mă de protivnicii mei!

¹{Načelniku godbe; kakor ‚Ne pogubi!‘ Davidova zlata pesem, ko je poslal Savel može, in so stražili hišo njegovo, da bi ga umorili.} Otmi me sovražnikov mojih, moj Bog, na varno me postavi nad njimi, ki se vzpenjajo zoper mene.

²Scapă-mă de răufăcători, izbăveşte-mă de oamenii setoşi de sînge!

²Otmi me njih, ki delajo krivico, in ljudi krvoločnih me reši.

³Căci iată -i că stau la pîndă să-mi ia viaţa; nişte oameni porniţi la rău urzesc lucruri rele împotriva mea, fără să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne!

³Zakaj, glej, na dušo mojo preže, zbirajo se zoper mene krepki, ne zavoljo prestopka, ne zavoljo greha mojega, GOSPOD!

⁴Cu toată nevinovăţia mea, ei aleargă, se pregătesc: trezeşte-Te, ieşi inaintea mea, şi priveşte!

⁴Brez krivde moje se stekajo in pripravljajo; vstani, pridi mi naproti in poglej!

⁵Doamne, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, scoală-Te, ca să pedepseşti toate neamurile! N'avea milă de niciunul din aceşti vînzători nelegiuiţi. -(Oprire).

⁵Ti torej, GOSPOD Bog nad vojskami, Bog Izraelov, zbúdi se, da obiščeš vse poganske narode, naj se ti ne smili ne eden hudodelcev verolomnih. (Sela.)

⁶Se întorc în fiecare seară, urlă ca nişte cîni, şi dau ocol cetăţii.

⁶Vračajo se zvečer, renče kakor psi in okrog tekajo po mestu.

⁷Da, din gura lor ţîşneşte răul, pe buzele lor sînt săbii; căci zic: ,,Cine aude?``

⁷Glej, iz ust jim vre hudo, meči so v njih ustnah, kajti: Kdo sliši? pravijo.

⁸Dar Tu, Doamne, rîzi de ei, Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.

⁸Ti pa, GOSPOD, se jim boš smejal, zasmehoval boš vse tiste narode.

⁹Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nădăjduiesc, căci Dumnezeu este scăparea mea.

⁹Moč moja, nate bom pazil, ker Bog je moj grad visoki.

¹⁰Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese înainte, Dumnezeu mă face să-mi văd împlinită dorinţa faţă de cei ce mă prigonesc.

¹⁰Bog moj mi pride naproti z milostjo svojo, Bog mi dá, da bom z veseljem gledal sovražnike svoje.

¹¹Nu -i ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu, ci fă -i să pribegească, prin puterea Ta, şi doboară -i, Doamne, Scutul nostru!

¹¹Ne pobij jih, da ne pozabi ljudstvo moje, s svojo močjo jih izženi, da naj blodijo, in pahni jih, o Gospod, ščit naš!

¹²Gura lor păcătuieşte la fiecare vorbă, care le iese de pe buze: să se prindă în însăş mîndria lor, căci nu spun decît blesteme şi minciuni:

¹²Greh njih ust je njih ustnic beseda; bodo naj torej ujeti v napuhu svojem in zavoljo kletvine in laži, ki jo izgovarjajo.

¹³Nimiceşte -i, în mînia Ta, prăpădeşte -i, ca să nu mai fie! Fă -i să ştie că împărăţeşte Dumnezeu peste Iacov, pînă la marginile pămîntului. -

¹³Pokončaj jih v srdu, pokončaj, da jih ne bode več; in spoznajo naj, da Bog gospoduje v Jakobu in tja do mej zemlje. (Sela.)

¹⁴Se întorc în fiecare seară, urlă ca nişte cîni, şi dau ocol cetăţii.

¹⁴In zvečer se vračajo, renče kakor psi in okrog tekajo po mestu.

¹⁵Umblă încoace şi încolo după hrană, şi petrec noaptea ne sătui.

¹⁵Klatijo se okoli zavoljo jedi; ko se ne nasitijo, tu prenočujejo.

¹⁶Dar eu voi cînta puterea Ta; disdedimineaţă, voi lăuda bunătatea Ta. Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost în ziua necazului meu.

¹⁶Jaz pa bom pel o moči tvoji in veselo pel o milosti tvoji, ker ti si mi bil grad visoki in pribežališče ob dnevi stiske.O moč moja, tebi bom prepeval psalme, zakaj Bog je grad moj visoki, Bog milosti moje.

¹⁷O, Tăria mea! pe Tine Te voi lăuda, căci Dumnezeu, Dumnezeul meu cel prea bun, este turnul meu de scăpare.

¹⁷O moč moja, tebi bom prepeval psalme, zakaj Bog je grad moj visoki, Bog milosti moje.