¹(Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca şi ,,Crinul mărturiei``. O cîntare de laudă a lui David, spre învăţătură. Făcută cînd purta război cu Sirienii din Mesopotamia şi cu Sirienii din Ţoba şi cînd s'a întors Ioab şi a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de Edomiţi.) Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat, şi Te-ai mîniat: ridică-ne iarăş!

¹{Načelniku godbe; kakor ‚Lilija pričevanja‘. Zlata pesem Davidova, v poučevanje, ko se je boril s Sirci iz Mezopotamije in s Sirci Zobejskimi in se je Joab vrnil in pobil Edomcev v Solni dolini dvanajst tisoč.} O Bog, zavrgel si nas, razkropil nas, srdit si bil, a zopet nas ustanovi!

²Ai cutremurat pămîntul, l-ai despicat; drege -i spărturile, căci se clatină!

²Zmajal si deželo, raztrgal jo, zaceli razpoke njene, ker omahuje!

³Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele, ne-ai adăpat cu un vin de amorţire.

³Storil si, da je ljudstvo tvoje čutilo trdost, dal si nam piti vina omotnega.

⁴Ai dat celorce se tem de Tine un steag, ca să -l înalţe spre biruinţa adevărului. -

⁴Dal si njim, ki se tebe bojé, zastavo, da naj se povzdigne zaradi resnice. (Sela.)

⁵Pentruca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne!

⁵Da bodo oteti ljubljenci tvoji, stóri rešenje z desnico svojo in usliši nas!

⁶Dumnezeu a zis în sfinţenia Lui: ,,Voi ieşi biruitor, voi împărţi Sihemul, şi voi măsura valea Sucot.

⁶Bog je govoril v svetosti svoji: Radoval se bom, razdelim Sihem in dolino Sukotsko premerim.

⁷Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase; Efraim este tăria capului Meu, iar Iuda, toiagul Meu de cîrmuire:

⁷Moj je Gilead in moj Manase in Efraim glave moje bramba, Juda moje žezlo,

⁸Moab este ligheanul în care Mă spăl: peste Edom Îmi arunc încălţămintea: ţara Filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!`` -

⁸Moab umivalnica moja, na Edoma vržem obuvalo svoje, nad mano, o Filisteja, ukaj!

⁹Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?

⁹Kdo me popelje v mesto utrjeno, kdo me pripelje noter do Edomeje?

¹⁰Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, şi nu mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?

¹⁰Ali ne ti, o Bog, ki si nas bil zavrgel, in nisi hodil, Bog, z našimi vojskami?

¹¹Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz! Căci ajutorul omului este zădarnic.

¹¹Daj nam pomoč zoper sovražnika, ker ničeva je pomoč človeška.V Bogu delajmo junaške čine, in on bo poteptal zatiralce naše.

¹²Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari, şi El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.

¹²V Bogu delajmo junaške čine, in on bo poteptal zatiralce naše.