¹(O cîntare a lui Etan, Ezrahitul.) Voi cînta totdeauna îndurările Domnului: voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta.

¹{Pouk Etana Ezrahovca.} O milostih GOSPODOVIH bom peval vekomaj, rodu za rodom bom oznanjal z usti svojimi zvestobo tvojo.

²Căci zic: ,,Îndurarea are temelii vecinice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!`` -

²Rekel sem namreč: Vekomaj se bo milost sezidavala, v samih nebesih utrdiš zvestobo svojo.

³,,Am făcut legămînt cu alesul Meu`` -zice Domnul-,,iată ce am jurat robului Meu David:

³„Sklenil sem zavezo z izvoljencem svojim, prisegel sem Davidu, svojemu hlapcu:

⁴,,Îţi voi întări sămînţa pe vecie, şi' -n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie.``

⁴Na vekomaj utrdim seme tvoje in stavil bom prestol tvoj od roda do roda.“ (Sela.)

⁵Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor!

⁵Zato slavé nebesa čudovito delo tvoje, o GOSPOD, tudi zvestobo tvojo v zboru svetnikov.

⁶Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?

⁶Zakaj kdo naj se v nebeških višavah primerja GOSPODU, kdo je GOSPODU podoben med sinovi Božjimi?

⁷Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor, şi de temut pentru toţi ceice stau în jurul Lui.

⁷On je Bog mogočni, jako strašen v zboru svetnikov in strašnejši mimo vseh, ki so okrog njega.

⁸Doamne, Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară.

⁸O GOSPOD, Bog nad vojskami, kdo je tebi enako mogočen, GOSPOD? In zvestoba tvoja biva okrog tebe.

⁹Tu îmblînzeşti mîndria mării; cînd se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.

⁹Ti gospoduješ nad morja divjostjo; ko se vzpenjajo valovi njegovi, ti jih krotiš.

¹⁰Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău.

¹⁰Zdrobil si Egipt, da je kakor strt, z ramo svoje moči si razkropil sovražnike svoje.

¹¹Ale Tale sînt cerurile şi pămîntul, Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.

¹¹Tvoja so nebesa, tvoja tudi zemlja; vesoljni svet in česar je poln, ustanovil si ti.

¹²Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua; Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău.

¹²Sever in jug, ti si ju ustvaril; Tabor in Hermon veselo pojeta o imenu tvojem.

¹³Braţul tău este puternic, mîna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.

¹³Velemožna je rama tvoja, krepka je roka tvoja, vzvišena desnica tvoja.

¹⁴Dreptatea şi judecata sînt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia sînt înaintea Feţei Tale.

¹⁴Pravičnost in prava sodba sta podstava tvojemu prestolu, milost in resnica hodita pred obličjem tvojim.

¹⁵Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul trîmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne!

¹⁵Blagor ljudstvu, ki pozna trobente radostni glas! Ti hodijo v svetlobi obličja tvojega, o GOSPOD!

¹⁶El se bucură neîncetat de Numele Tău, şi se făleşte cu dreptatea Ta.

¹⁶V imenu tvojem se radujejo ves dan in po pravičnosti tvoji se povišujejo.

¹⁷Căci Tu eşti fala puterii lui; şi, în bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră.

¹⁷Zakaj dika njih moči si ti, in po blagovoljnosti tvoji bo zvišan rog naš.

¹⁸Căci Domnul este scutul nostru, Sfîntul lui Israel este împăratul nostru.

¹⁸GOSPOD namreč je naš ščit in Svetnik Izraelov naš kralj.

¹⁹Atunci ai vorbit într'o vedenie prea iubitului Tău, şi ai zis: ,,Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tînăr;

¹⁹Nekdaj si v prikazni govoril svetnikom svojim in rekel: Pomoč sem podelil junaku, povzdignil sem izvoljenega iz ljudstva.

²⁰am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfînt.

²⁰Našel sem Davida, hlapca svojega, pomazilil sem ga s svetim oljem svojim.

²¹Mîna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări.

²¹Ž njim bodi roka moja stanovitna in rama moja naj ga krepča.

²²Vrăjmaşul nu -l va prinde, şi cel rău nu -l va apăsa;

²²Ne bo ga stiskal sovražnik in sin krivice ga ne bo tlačil.

²³ci voi zdrobi dinaintea lui pe protivnicii lui, şi voi lovi pe cei ce -l urăsc.

²³Temuč starem izpred njega nasprotnike njegove in sovražilce njegove udarim.

²⁴Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.

²⁴In moja zvestoba in milost moja bo ž njim, in v imenu mojem se povzdigne rog njegov.

²⁵Voi da în mîna lui marea, şi în dreapta lui rîurile.

²⁵In nad morje položim roko njegovo in nad reke njegovo desnico.

²⁶El Îmi va zice: ,,Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stînca mîntuirii mele!``

²⁶On me bo klical: Oče moj si ti, Bog moj mogočni in skala rešenja mojega.

²⁷Iar Eu îl voi face întîiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pămîntului.

²⁷Jaz pa ga postavim za prvorojenca, za najvišjega kraljem zemlje.

²⁸Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, şi legămîntul Meu îi va fi neclintit.

²⁸Vekomaj mu ohranim milost svojo, in zaveza moja mu ostani zvesta.

²⁹Îi voi face vecinică sămînţa, şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.

²⁹In postavim seme njegovo, da večno traja, in prestol njegov kakor dnevi nebes.

³⁰Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, şi nu vor umbla după poruncile Mele,

³⁰Ako zapusté sinovi njegovi zakon moj in ne bodo hodili v sodbah mojih,

³¹dacă vor călca orînduirile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele,

³¹ako oskrunijo postave moje in ne bodo ravnali po zapovedih mojih:

³²atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri;

³²obiščem s šibo njih pregreho in z udarci njih krivico.

³³dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea dela ei, şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;

³³Toda milosti svoje mu ne odtegnem in lagal ne bom zoper zvestobo svojo.

³⁴nu-Mi voi călca legămîntul, şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele.

³⁴Ne oskrunim zaveze svoje in ne izpremenim ustnic svojih obljube.

³⁵Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David?

³⁵Enkrat sem prisegel pri svetosti svoji; zares, Davidu ne bom lagal:

³⁶Sămînţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;

³⁶Večno bodi seme njegovo in prestol njegov kakor solnce pred mano.

³⁷ca luna, va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer. -(Oprire).

³⁷Kakor luna bode stanoviten vekomaj. In priča v nebeških višavah je zvesta. (Sela.)

³⁸Şi totuş, Tu l-ai îndepărtat, şi Te-ai mîniat pe unsul Tău;

³⁸Ti pa si zavrgel in zaničeval, razsrdil si se zoper maziljenca svojega.

³⁹ai nesocotit legămîntul făcut cu robul Tău; i-ai doborît şi i-ai pîngărit cununa.

³⁹Zaničeval si hlapca svojega zavezo, oskrunil in vrgel na tla venec njegov.

⁴⁰I-ai prăbuşit toate zidurile, şi i-ai dărîmat toate cetăţuile.

⁴⁰Podrl si vse ograje njegove, trdnjave njegove si izpostavil razdoru.

⁴¹Toţi trecătorii îl jăfuiesc, şi a ajuns de batjocura vecinilor lui.

⁴¹Plenili so ga vsi mimohodeči, v zasmeh je dan sosedom svojim.

⁴²Ai înălţat dreapta protivnicilor lui, ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,

⁴²Povzdignil si zatiralcev njegovih desnico, veselje napravil vsem sovražnikom njegovim.

⁴³ai făcut ca ascuţişul săbiei lui să dea înapoi, şi nu l-ai sprijinit în luptă.

⁴³Skrhal si tudi meča njegovega ostrino in mu nisi dal zmagati v vojski.

⁴⁴Ai pus capăt strălucirii lui, şi i-ai trîntit la pămînt scaunul de domnie;

⁴⁴Storil si, da je minila bleščoba njegova, in prestol njegov si zvrnil na tla.

⁴⁵i-ai scurtat zilele tinereţii, şi l-ai acoperit de ruşine. -(Oprire)

⁴⁵Okrajšal si dni mladosti njegove, pokril si ga s sramoto. (Sela.)

⁴⁶Pînă cînd, Doamne, Te vei ascunde fără încetare, şi-Ţi va arde mînia ca focul?

⁴⁶Doklej, GOSPOD, boš li se skrival vekomaj? gorela bo kakor ogenj jeza tvoja?

⁴⁷Adu-ţi aminte ce scurtă este viaţa mea, şi pentruce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.

⁴⁷Spomni se me – kako sem kratkih dni! Za kako ničevost si ustvaril vse otroke človeške!

⁴⁸Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor? -

⁴⁸Kateri mož je, ki živi in ne bo videl smrti, ki zavaruje dušo svojo zoper oblast groba? (Sela.)

⁴⁹Unde sînt, Doamne, îndurările Tale dintîi, pe cari le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta?

⁴⁹Kje so, o Gospod, milosti tvoje nekdanje, ki si jih prisegel Davidu v zvestobi svoji?

⁵⁰Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-ţi aminte că port în sîn ocara multor popoare;

⁵⁰Spomni se, Gospod, sramote hlapcev svojih, da nosim v prsih svojih zasramovanje vseh teh mnogih ljudstev,

⁵¹adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!

⁵¹s katerim so sramotili sovražniki tvoji, GOSPOD, s katerim so sramotili maziljenca tvojega stopinje. —Slava GOSPODU vekomaj! Amen in Amen! Knjiga četrta.

⁵²Binecuvîntat să fie Domnul în veci! Amin! Amin!

⁵²Slava GOSPODU vekomaj! Amen in Amen! Knjiga četrta.