¹(O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu flautul. O cîntare a lui Heman, Ezrahitul.) Doamne, Dumnezeul mîntuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!

¹{Pesem in psalm sinov Korahovih. Načelniku godbe; na mahalat leanot. Pouk Hemana Ezrahovca.} O GOSPOD, Bog zveličanja mojega, po dnevi kličem in po noči pred teboj.

²S'ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;

²Pred obličje tvoje pridi molitev moja, nagni uho svoje k mojemu vpitju.

³căci mi s'a săturat sufletul de rele, şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor.

³Kajti nasičena je z nadlogami duša moja in življenje moje je dospelo do kraja mrtvih.

⁴Sînt pus în rîndul celor ce se pogoară în groapă, sînt ca un om, care nu mai are putere.

⁴Štejejo me med tiste, ki se pogrezajo v jamo; podoben sem možu, ki mu je minila življenja moč.

⁵Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormînt, de cari nu-Ţi mai aduci aminte, şi cari sînt despărţiţi de mîna Ta.

⁵Med mrtvimi sem zapuščen kakor pobiti, ležeči v grobu, ki se jih ne spominjaš več, ker so ločeni od tvoje roke.

⁶M'ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întunerec, în adîncuri.

⁶Položil si me v jamo najglobočjo, v kraje temne, v globočine.

⁷Mînia Ta mă apasă, şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. -

⁷Trdo me tlači jeza tvoja in vse valove svoje zaganjaš v me. (Sela.)

⁸Ai îndepărtat dela mine pe toţi prietenii mei, m'ai făcut o pricină de scîrbă pentru ei; sînt închis şi nu pot să ies.

⁸Oddalil si od mene znance moje, storil si me njim v najhujšo gnusobo; zajet sem, in pobegniti ne morem.

⁹Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mînile spre Tine!

⁹Oko moje mrli od bede; kličem te, GOSPOD, vsak dan, k tebi razpenjam roke svoje.

¹⁰Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? -

¹⁰Boš li na mrtvih delal čudeže? Ali mrtvi vstajajo, da bi te slavili? (Sela.)

¹¹Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormînt, şi de credincioşia Ta în Adînc?

¹¹Ali naj bi se v grobu oznanjala milost tvoja, zvestoba tvoja v kraju pogube?

¹²Sînt cunoscute minunile Tale în întunerec, şi dreptatea Ta în ţara uitării?

¹²Ali se mar v temini spoznajo čuda tvoja in pravičnost tvoja v pozabljenja deželi?

¹³Doamne, eu îşi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.

¹³Jaz pa vpijem, GOSPOD, k tebi, že zjutraj ti hiti naproti molitev moja.

¹⁴Pentruce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentruce îmi ascunzi Faţa Ta?

¹⁴Zakaj zametaš dušo mojo, o GOSPOD, skrivaš mi obličje svoje?

¹⁵Din tinereţă, sînt nenorocit şi trag să mor, sînt cuprins de spaimele Tale, şi nu ştiu ce să mai fac.

¹⁵Siromak sem in blizu smrti od mladosti svoje, strahove tvoje prenašam in sem izbegan.

¹⁶Mînia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.

¹⁶Jeze tvoje žar gre čezme, strahote tvoje me uničujejo;

¹⁷Ele mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.

¹⁷obdajajo me kakor vode ves dan, obstopajo me vse skupaj.Oddalil si od mene prijatelja in tovariša, temine so mi znanci edini.

¹⁸Ai depărtat dela mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s'au făcut nevăzuţi.

¹⁸Oddalil si od mene prijatelja in tovariša, temine so mi znanci edini.