¹Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

¹Y RESPONDIO Eliphaz el Temanita, y dijo:

²,,Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

²Si probáremos á hablarte, serte ha molesto; Mas ¿quién podrá detener las palabras?

³De multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.

³He aquí, tú enseñabas á muchos, Y las manos flacas corroborabas;

⁴Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.

⁴Al que vacilaba, enderezaban tus palabras, Y esforzabas las rodillas que decaían.

⁵Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

⁵Mas ahora que el mal sobre ti ha venido, te es duro; Y cuando ha llegado hasta ti, te turbas.

⁶Nădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?

⁶¿Es este tu temor, tu confianza, Tu esperanza, y la perfección de tus caminos?

⁷Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

⁷Recapacita ahora, ¿quién que fuera inocente se perdiera? Y ¿en dónde los rectos fueron cortados?

⁸După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!

⁸Como yo he visto, los que aran iniquidad Y siembran injuria, la siegan.

⁹Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.

⁹Perecen por el aliento de Dios, Y por el espíritu de su furor son consumidos.

¹⁰Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!

¹⁰El bramido del león, y la voz del león, Y los dientes de los leoncillos son quebrantados.

¹¹Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.

¹¹El león viejo perece por falta de presa, Y los hijos del león son esparcidos.

¹²Un cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.

¹²El negocio también me era á mí oculto; Mas mi oído ha percibido algo de ello.

¹³În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc,

¹³En imaginaciones de visiones nocturnas, Cuando el sueño cae sobre los hombres,

¹⁴m'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.

¹⁴Sobrevínome un espanto y un temblor, Que estremeció todos mis huesos:

¹⁵Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul...

¹⁵Y un espíritu pasó por delante de mí, Que hizo se erizara el pelo de mi carne.

¹⁶Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

¹⁶Paróse un fantasma delante de mis ojos, Cuyo rostro yo no conocí, Y quedo, oí que decía:

¹⁷,,Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?

¹⁷¿Si será el hombre más justo que Dios? ¿Si será el varón más limpio que el que lo hizo?

¹⁸Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

¹⁸He aquí que en sus siervos no confía, Y notó necedad en sus ángeles

¹⁹cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

¹⁹Cuánto más en los que habitan en casas de lodo, Cuyo fundamento está en el polvo, Y que serán quebrantados de la polilla!

²⁰De dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.

²⁰De la mañana á la tarde son quebrantados, Y se pierden para siempre, sin haber quien lo considere.

²¹Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!

²¹¿Su hermosura, no se pierde con ellos mismos? Mueren, y sin sabiduría.