¹Cu privire la lucrurile despre cari mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie.

¹Now concerning the things about which you wrote to me: it is good for a man not to touch a woman.

²Totuş, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.

²But, because of sexual immoralities, let each man have his own wife, and let each woman have her own husband.

³Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat.

³Let the husband render to his wife the affection owed her, and likewise also the wife to her husband.

⁴Nevasta nu este stăpînă pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpîn peste trupul lui, ci nevasta.

⁴The wife doesn’t have authority over her own body, but the husband. Likewise also the husband doesn’t have authority over his own body, but the wife.

⁵Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decît doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăş, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpînirii voastre.

⁵Don’t deprive one another, unless it is by consent for a season, that you may give yourselves to fasting and prayer, and may be together again, that Satan doesn’t tempt you because of your lack of self-control.

⁶Lucrul acesta îl spun ca o îngăduinţă; nu fac din el o poruncă.

⁶But this I say by way of concession, not of commandment.

⁷Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine; dar fiecare are dela Dumnezeu darul lui: unul într'un fel, altul într'altul.

⁷Yet I wish that all men were like me. However each man has his own gift from God, one of this kind, and another of that kind.

⁸Celor neînsuraţi şi văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămînă ca mine.

⁸But I say to the unmarried and to widows, it is good for them if they remain even as I am.

⁹Dar dacă nu se pot înfrîna, să se căsătorească; pentrucă este mai bine să se căsătorească decît să ardă.

⁹But if they don’t have self-control, let them marry. For it’s better to marry than to burn.

¹⁰Celor căsătoriţi, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat.

¹⁰But to the married I command—not I, but the Lord—that the wife not leave her husband

¹¹(Dacă este despărţită, să rămînă nemăritată, sau să se împace cu bărbatul ei.) Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta.

¹¹(but if she departs, let her remain unmarried, or else be reconciled to her husband), and that the husband not leave his wife.

¹²Celorlalţi le zic eu, nu Domnul: Dacă un frate are o nevastă necredincioasă, şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea.

¹²But to the rest I—not the Lord—say, if any brother has an unbelieving wife, and she is content to live with him, let him not leave her.

¹³Şi dacă o femeie are un bărbat necredincios, şi el voieşte să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei.

¹³The woman who has an unbelieving husband, and he is content to live with her, let her not leave her husband.

¹⁴Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altmintrelea, copiii voştri ar fi necuraţi, pe cînd acum sînt sfinţi.

¹⁴For the unbelieving husband is sanctified in the wife, and the unbelieving wife is sanctified in the husband. Otherwise your children would be unclean, but now they are holy.

¹⁵Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sînt legaţi: Dumnezeu ne -a chemat să trăim în pace.

¹⁵Yet if the unbeliever departs, let there be separation. The brother or the sister is not under bondage in such cases, but God has called us in peace.

¹⁶Căci ce ştii tu, nevastă, dacă îţi vei mîntui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mîntui nevasta?

¹⁶For how do you know, wife, whether you will save your husband? Or how do you know, husband, whether you will save your wife?

¹⁷Încolo, fiecare să rămînă în starea în care l -a aşezat Domnul, şi în care l -a chemat Dumnezeu. Aceasta este rînduiala pe care am aşezat -o în toate Bisericile.

¹⁷Only, as the Lord has distributed to each man, as God has called each, so let him walk. So I command in all the assemblies.

¹⁸Dacă cineva a fost chemat pe cînd era tăiat împrejur, să rămînă tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe cînd era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur.

¹⁸Was anyone called having been circumcised? Let him not become uncircumcised. Has anyone been called in uncircumcision? Let him not be circumcised.

¹⁹Tăierea împrejur nu este nimic, şi netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu.

¹⁹Circumcision is nothing, and uncircumcision is nothing, but the keeping of the commandments of God.

²⁰Fiecare să rămînă în chemarea pe care o avea cînd a fost chemat.

²⁰Let each man stay in that calling in which he was called.

²¹Ai fost chemat cînd erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta; dar dacă poţi să ajungi slobod, foloseşte-te.

²¹Were you called being a bondservant? Don’t let that bother you, but if you get an opportunity to become free, use it.

²²Căci robul chemat în Domnul, este un slobozit al Domnului. Tot aşa, cel slobod, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos.

²²For he who was called in the Lord being a bondservant is the Lord’s free man. Likewise he who was called being free is Christ’s bondservant.

²³Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi dar robi oamenilor.

²³You were bought with a price. Don’t become bondservants of men.

²⁴Fiecare, fraţilor, să rămînă cu Dumnezeu în starea în care era cînd a fost chemat.

²⁴Brothers, let each man, in whatever condition he was called, stay in that condition with God.

²⁵Cît despre fecioare, n'am o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care am căpătat dela Domnul harul să fiu vrednic de crezare.

²⁵Now concerning virgins, I have no commandment from the Lord, but I give my judgment as one who has obtained mercy from the Lord to be trustworthy.

²⁶Iată dar ce cred eu că este bine, avînd în vedere strîmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămînă aşa cum este.

²⁶I think that it is good therefore, because of the distress that is on us, that it is good for a man to be as he is.

²⁷Eşti legat de o nevastă? Nu căuta să fii deslegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă.

²⁷Are you bound to a wife? Don’t seek to be freed. Are you free from a wife? Don’t seek a wife.

²⁸Însă, dacă te însori, nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuieşte. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pămînteşti, şi eu aş vrea să vi le cruţ.

²⁸But if you marry, you have not sinned. If a virgin marries, she has not sinned. Yet such will have oppression in the flesh, and I want to spare you.

²⁹Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s'a scurtat. Spun lucrul acesta, pentruca ceice au neveste, să fie ca şi cum n'ar avea;

²⁹But I say this, brothers: the time is short, that from now on, both those who have wives may be as though they had none;

³⁰cei ce plîng, ca şi cum n'ar plînge; cei ce se bucură ca şi cum nu s'ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n'ar stăpîni;

³⁰and those who weep, as though they didn’t weep; and those who rejoice, as though they didn’t rejoice; and those who buy, as though they didn’t possess;

³¹cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s'ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece.

³¹and those who use the world, as not using it to the fullest. For the mode of this world passes away.

³²Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este însurat, se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului.

³²But I desire to have you to be free from cares. He who is unmarried is concerned for the things of the Lord, how he may please the Lord;

³³Dar cine este însurat, se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei.

³³but he who is married is concerned about the things of the world, how he may please his wife.

³⁴Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfîntă şi cu trupul şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei.

³⁴There is also a difference between a wife and a virgin. The unmarried woman cares about the things of the Lord, that she may be holy both in body and in spirit. But she who is married cares about the things of the world—how she may please her husband.

³⁵Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într'un laţ, ci pentru ceeace este frumos, şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici.

³⁵This I say for your own profit; not that I may ensnare you, but for that which is appropriate, and that you may attend to the Lord without distraction.

³⁶Dacă crede cineva că este ruşinos pentru fata lui să treacă de floarea vîrstei, şi nevoia cere aşa, să facă ce vrea: nu păcătuieşte; să se mărite.

³⁶But if any man thinks that he is behaving inappropriately toward his virgin, if she is past the flower of her age, and if need so requires, let him do what he desires. He doesn’t sin. Let them marry.

³⁷Dar cine a luat o hotărîre tare, şi nu este nevoit ci este slobod să lucreze cum vrea, şi a hotărît în inima lui să-şi păstreze pe fiică-sa fecioară, face bine.

³⁷But he who stands steadfast in his heart, having no necessity, but has power over his own heart, to keep his own virgin, does well.

³⁸Astfel, cine îşi mărită fata, bine face, şi cine n'o mărită, mai bine face.

³⁸So then both he who gives his own virgin in marriage does well, and he who doesn’t give her in marriage does better.

³⁹O femeie măritată este legată de lege cîtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar dacă -i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul.

³⁹A wife is bound by law for as long as her husband lives; but if the husband is dead, she is free to be married to whomever she desires, only in the Lord.

⁴⁰Dar, după părerea mea, va fi mai fericită dacă rămîne aşa cum este. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

⁴⁰But she is happier if she stays as she is, in my judgment, and I think that I also have God’s Spirit.