¹De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvîrşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte, şi a credinţei în Dumnezeu,

¹Therefore leaving the teaching of the first principles of Christ, let us press on to perfection—not laying again a foundation of repentance from dead works, of faith toward God,

²învăţătura despre botezuri, despre punerea mînilor, despre învierea morţilor şi despre judecata vecinică.

²of the teaching of baptisms, of laying on of hands, of resurrection of the dead, and of eternal judgment.

³Şi vom face lucrul acesta, dacă va voi Dumnezeu.

³This will we do, if God permits.

⁴Căci cei ce au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s'au făcut părtaşi Duhului Sfînt,

⁴For concerning those who were once enlightened and tasted of the heavenly gift, and were made partakers of the Holy Spirit,

⁵şi au gustat Cuvîntul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor-

⁵and tasted the good word of God, and the powers of the age to come,

⁶şi cari totuş au căzut, este cu neputinţă să fie înoiţi iarăş, şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, şi -L dau să fie batjocorit.

⁶and then fell away, it is impossible to renew them again to repentance; seeing they crucify the Son of God for themselves again, and put him to open shame.

⁷Cînd un pămînt este adăpat de ploaia care cade adesea pe el, şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru cari este lucrat, capătă binecuvîntare dela Dumnezeu.

⁷For the land which has drunk the rain that comes often on it, and brings forth a crop suitable for them for whose sake it is also tilled, receives blessing from God;

⁸Dar dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat, şi sfîrşeşte prin a i se pune foc.

⁸but if it bears thorns and thistles, it is rejected and near being cursed, whose end is to be burned.

⁹Măcar că vorbim astfel, prea iubiţilor, totuş dela voi aşteptăm lucruri mai bune şi cari însoţesc mîntuirea.

⁹But, beloved, we are persuaded of better things for you, and things that accompany salvation, even though we speak like this.

¹⁰Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea, pe care aţi arătat -o pentru Numele Lui, voi, cari aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi.

¹⁰For God is not unrighteous, so as to forget your work and the labor of love which you showed toward his name, in that you served the saints, and still do serve them.

¹¹Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaş rîvnă, ca să păstreze pînă la sfîrşit o deplină nădejde,

¹¹We desire that each one of you may show the same diligence to the fullness of hope even to the end,

¹²aşa încît să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele.

¹²that you won’t be sluggish, but imitators of those who through faith and patience inherited the promises.

¹³Dumnezeu, cînd a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decît El, s'a jurat pe Sine însuş,

¹³For when God made a promise to Abraham, since he could swear by none greater, he swore by himself,

¹⁴şi a zis: ,,Cu adevărat te voi binecuvînta, şi îţi voi înmulţi foarte mult sămînţa.``

¹⁴saying, “Surely blessing I will bless you, and multiplying I will multiply you.” Genesis 22:17

¹⁵Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobîndit făgăduinţa.

¹⁵Thus, having patiently endured, he obtained the promise.

¹⁶Oamenii, ce -i drept, obicinuiesc să jure pe cineva mai mare; jurămîntul este o chezăşie, care pune capăt orişicărei neînţelegeri dintre ei.

¹⁶For men indeed swear by a greater one, and in every dispute of theirs the oath is final for confirmation.

¹⁷Deaceea şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotărîrii Lui, a venit cu un jurămînt;

¹⁷In this way God, being determined to show more abundantly to the heirs of the promise the immutability of his counsel, interposed with an oath;

¹⁸pentruca, prin două lucruri cari nu se pot schimba, şi în cari este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte,

¹⁸that by two immutable things, in which it is impossible for God to lie, we may have a strong encouragement, who have fled for refuge to take hold of the hope set before us.

¹⁹pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinlăuntrul Templului,

¹⁹This hope we have as an anchor of the soul, a hope both sure and steadfast and entering into that which is within the veil;

²⁰unde Isus a intrat pentru noi ca înainte mergător, cînd a fost făcut ,,Mare Preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec``.

²⁰where as a forerunner Jesus entered for us, having become a high priest forever after the order of Melchizedek.