1Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.
1“Man, who is born of a woman, is of few days, and full of trouble.
2Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.
2He comes forth like a flower, and is cut down. He also flees like a shadow, and doesn’t continue.
3Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!
3Do you open your eyes on such a one, and bring me into judgment with you?
4Cum ar putea să iasă dintr'o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.
4Who can bring a clean thing out of an unclean? Not one.
5Dacă zilele lui sînt hotărîte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu -l va putea trece,
5Seeing his days are determined, the number of his months is with you, and you have appointed his bounds that he can’t pass;
6întoarce-Ţi măcar privirile dela el, şi dă -i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfîrşitul zilei.
6Look away from him, that he may rest, until he shall accomplish, as a hireling, his day.
7Un copac, şi tot are nădejde: căci cînd este tăiat, odrăsleşte din nou, şi iar dă lăstari.
7“For there is hope for a tree, If it is cut down, that it will sprout again, that the tender branch of it will not cease.
8Cînd i -a îmbătrînit rădăcina în pămînt, cînd îi piere trunchiul în ţărînă,
8Though its root grows old in the earth, and its stock dies in the ground,
9înverzeşte iarăş de mirosul apei, şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
9yet through the scent of water it will bud, and put forth boughs like a plant.
10Dar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd îşi dă sufletul, unde mai este?
10But man dies, and is laid low. Yes, man gives up the spirit, and where is he?
11Cum pier apele din lacuri, şi cum seacă şi se usucă rîurile,
11As the waters fail from the sea, and the river wastes and dries up,
12aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cît vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă, şi nu se mai scoală din somnul lui.
12so man lies down and doesn’t rise. Until the heavens are no more, they shall not awake, nor be roused out of their sleep.
13Ah! de m'ai ascunde în locuinţa morţilor, de m'ai acoperi pînă-Ţi va trece mînia, şi de mi-ai rîndui o vreme cînd Îţi vei aduce iarăş aminte de mine!
13“Oh that you would hide me in Sheol Sheol is the place of the dead. , that you would keep me secret, until your wrath is past, that you would appoint me a set time, and remember me!
14Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, pînă mi se va schimba starea în care mă găsesc.
14If a man dies, shall he live again? All the days of my warfare would I wait, until my release should come.
15Atunci m'ai chema, şi Ţi-aş răspunde, şi Ţi-ar fi dor de făptura mînilor Tale.
15You would call, and I would answer you. You would have a desire to the work of your hands.
16Dar astăzi îmi numeri paşii, ai ochiul asupra păcatelor mele;
16But now you number my steps. Don’t you watch over my sin?
17călcările mele de lege sînt pecetluite într'un mănunchi, şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.
17My disobedience is sealed up in a bag. You fasten up my iniquity.
18Cum se prăbuşeşte muntele şi piere, cum piere stînca din locul ei,
18“But the mountain falling comes to nothing. The rock is removed out of its place;
19cum este mîncată piatra de ape, şi cum este luat pămîntul de rîu: aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.
19The waters wear the stones. The torrents of it wash away the dust of the earth. So you destroy the hope of man.
20Îl urmăreşti într'una, şi se duce; Îi schimonoseşti faţa, şi apoi îi dai drumul.
20You forever prevail against him, and he departs. You change his face, and send him away.
21De ajung fiii lui la cinste, el nu ştie nimic; de sînt înjosiţi, habar n'are.
21His sons come to honor, and he doesn’t know it. They are brought low, but he doesn’t perceive it of them.
22Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.``
22But his flesh on him has pain, and his soul within him mourns.”