¹Pentruce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată, şi dece nu văd ceice -L cunosc zilele Lui de pedeapsă?

¹“Why aren’t times laid up by the Almighty? Why don’t those who know him see his days?

²Sînt unii cari mută hotarele, fură turmele, şi le pasc;

²There are people who remove the landmarks. They violently take away flocks, and feed them.

³iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei;

³They drive away the donkey of the fatherless, and they take the widow’s ox for a pledge.

⁴îmbrîncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.

⁴They turn the needy out of the way. The poor of the earth all hide themselves.

⁵Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană, şi în pustie trebuie să caute pînea pentru copiii lor.

⁵Behold, as wild donkeys in the desert, they go forth to their work, seeking diligently for food. The wilderness yields them bread for their children.

⁶Taie nutreţul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.

⁶They cut their provender in the field. They glean the vineyard of the wicked.

⁷Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.

⁷They lie all night naked without clothing, and have no covering in the cold.

⁸Îi pătrunde ploaia munţilor, şi, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci.

⁸They are wet with the showers of the mountains, and embrace the rock for lack of a shelter.

⁹Aceia smulg pe orfan dela ţîţă, iau zălog tot ce are săracul.

⁹There are those who pluck the fatherless from the breast, and take a pledge of the poor,

¹⁰Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii şi -s flămînzi;

¹⁰So that they go around naked without clothing. Being hungry, they carry the sheaves.

¹¹în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, şi le este sete;

¹¹They make oil within the walls of these men. They tread wine presses, and suffer thirst.

¹²în cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă... Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!

¹²From out of the populous city, men groan. The soul of the wounded cries out, yet God doesn’t regard the folly.

¹³Alţii sînt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.

¹³“These are of those who rebel against the light. They don’t know its ways, nor stay in its paths.

¹⁴Ucigaşul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură.

¹⁴The murderer rises with the light. He kills the poor and needy. In the night he is like a thief.

¹⁵Ochiul preacurvarului pîndeşte amurgul: ,Nimeni nu mă va vedea,` zice el, şi îşi pune o măhramă pe faţă.

¹⁵The eye also of the adulterer waits for the twilight, saying, ‘No eye shall see me.’ He disguises his face.

¹⁶Noaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină.

¹⁶In the dark they dig through houses. They shut themselves up in the daytime. They don’t know the light.

¹⁷Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii, şi cînd o văd, simt toate spaimele morţii.

¹⁷For the morning is to all of them like thick darkness, for they know the terrors of the thick darkness.

¹⁸Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pămînt n'are decît o parte blestemată, şi niciodată n'apucă pe drumul celor vii!

¹⁸“They are foam on the surface of the waters. Their portion is cursed in the earth. They don’t turn into the way of the vineyards.

¹⁹Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa înghite locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.

¹⁹Drought and heat consume the snow waters, so does Sheol Sheol is the place of the dead. those who have sinned.

²⁰Pîntecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac,

²⁰The womb shall forget him. The worm shall feed sweetly on him. He shall be no more remembered. Unrighteousness shall be broken as a tree.

²¹el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!...

²¹He devours the barren who don’t bear. He shows no kindness to the widow.

²²Şi totuş, Dumnezeu prin puterea Lui lungeşte zilele celor sîlnici, şi iată -i în picioare cînd nu mai trăgeau nădejde de viaţă;

²²Yet God preserves the mighty by his power. He rises up who has no assurance of life.

²³El le dă linişte şi încredere, are privirile îndreptate spre căile lor.

²³God gives them security, and they rest in it. His eyes are on their ways.

²⁴S'au ridicat; şi într'o clipă nu mai sînt, cad, mor ca toţi oamenii, sînt tăiaţi ca spicele coapte.

²⁴They are exalted; yet a little while, and they are gone. Yes, they are brought low, they are taken out of the way as all others, and are cut off as the tops of the ears of grain.

²⁵Nu este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?``

²⁵If it isn’t so now, who will prove me a liar, and make my speech worth nothing?”