¹După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

¹After this Job opened his mouth, and cursed the day of his birth.

²A luat cuvîntul şi a zis:

²Job answered:

³,,Blestemată să fie ziua în care m'am născut,

³“Let the day perish in which I was born, the night which said, ‘There is a boy conceived.’

⁴Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

⁴Let that day be darkness. Don’t let God from above seek for it, neither let the light shine on it.

⁵S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

⁵Let darkness and the shadow of death claim it for their own. Let a cloud dwell on it. Let all that makes black the day terrify it.

⁶Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

⁶As for that night, let thick darkness seize on it. Let it not rejoice among the days of the year. Let it not come into the number of the months.

⁷Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

⁷Behold, let that night be barren. Let no joyful voice come therein.

⁸Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

⁸Let them curse it who curse the day, who are ready to rouse up leviathan.

⁹să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

⁹Let the stars of its twilight be dark. Let it look for light, but have none, neither let it see the eyelids of the morning,

¹⁰Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

¹⁰because it didn’t shut up the doors of my mother’s womb, nor did it hide trouble from my eyes.

¹¹Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

¹¹“Why didn’t I die from the womb? Why didn’t I give up the spirit when my mother bore me?

¹²Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

¹²Why did the knees receive me? Or why the breast, that I should nurse?

¹³Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

¹³For now should I have lain down and been quiet. I should have slept, then I would have been at rest,

¹⁴cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

¹⁴with kings and counselors of the earth, who built up waste places for themselves;

¹⁵cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

¹⁵or with princes who had gold, who filled their houses with silver:

¹⁶Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

¹⁶or as a hidden untimely birth I had not been, as infants who never saw light.

¹⁷Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

¹⁷There the wicked cease from troubling. There the weary are at rest.

¹⁸Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

¹⁸There the prisoners are at ease together. They don’t hear the voice of the taskmaster.

¹⁹cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

¹⁹The small and the great are there. The servant is free from his master.

²⁰Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

²⁰“Why is light given to him who is in misery, life to the bitter in soul,

²¹cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

²¹Who long for death, but it doesn’t come; and dig for it more than for hidden treasures,

²²cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

²²who rejoice exceedingly, and are glad, when they can find the grave?

²³Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

²³Why is light given to a man whose way is hidden, whom God has hedged in?

²⁴Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

²⁴For my sighing comes before I eat. My groanings are poured out like water.

²⁵De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

²⁵For the thing which I fear comes on me, That which I am afraid of comes to me.

²⁶N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``

²⁶I am not at ease, neither am I quiet, neither have I rest; but trouble comes.”