¹Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

¹Then Eliphaz the Temanite answered,

²,,Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

²“If someone ventures to talk with you, will you be grieved? But who can withhold himself from speaking?

³De multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.

³Behold, you have instructed many, you have strengthened the weak hands.

⁴Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.

⁴Your words have supported him who was falling, You have made firm the feeble knees.

⁵Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

⁵But now it has come to you, and you faint. It touches you, and you are troubled.

⁶Nădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?

⁶Isn’t your piety your confidence? Isn’t the integrity of your ways your hope?

⁷Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

⁷“Remember, now, whoever perished, being innocent? Or where were the upright cut off?

⁸După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!

⁸According to what I have seen, those who plow iniquity, and sow trouble, reap the same.

⁹Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.

⁹By the breath of God they perish. By the blast of his anger are they consumed.

¹⁰Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!

¹⁰The roaring of the lion, and the voice of the fierce lion, the teeth of the young lions, are broken.

¹¹Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.

¹¹The old lion perishes for lack of prey. The cubs of the lioness are scattered abroad.

¹²Un cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.

¹²“Now a thing was secretly brought to me. My ear received a whisper of it.

¹³În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc,

¹³In thoughts from the visions of the night, when deep sleep falls on men,

¹⁴m'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.

¹⁴fear came on me, and trembling, which made all my bones shake.

¹⁵Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul...

¹⁵Then a spirit passed before my face. The hair of my flesh stood up.

¹⁶Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

¹⁶It stood still, but I couldn’t discern its appearance. A form was before my eyes. Silence, then I heard a voice, saying,

¹⁷,,Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?

¹⁷‘Shall mortal man be more just than God? Shall a man be more pure than his Maker?

¹⁸Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

¹⁸Behold, he puts no trust in his servants. He charges his angels with error.

¹⁹cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

¹⁹How much more, those who dwell in houses of clay, whose foundation is in the dust, who are crushed before the moth!

²⁰De dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.

²⁰Between morning and evening they are destroyed. They perish forever without any regarding it.

²¹Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!

²¹Isn’t their tent cord plucked up within them? They die, and that without wisdom.’