1DIJE yo en mi corazón: Ven ahora, te probaré con alegría, y gozarás de bienes. Mas he aquí esto también era vanidad.
1Ut quinye cuißchic saß inchßôl: —Tinyal xbânunquil li cßaßak re ru re tâsahokß saß inchßôl ut tincuânk chi mâcßaß tincßoxla, chanquin. Abanan xinqßue ajcuiß retal nak aßan mâcßaß na-oc cuiß.
2A la risa dije: Enloqueces; y al placer: ¿De qué sirve esto?
2Joßcan nak quinqßue retal nak li seßec, aßan yal tôntil naßleb. Ut li sahil chßôlej saß ruchichßochß mâcßaß na-oc cuiß.
3Propuse en mi corazón agasajar mi carne con vino, y que anduviese mi corazón en sabiduría, con retención de la necedad, hasta ver cuál fuese el bien de los hijos de los hombres, en el cual se ocuparan debajo del cielo todos los días de su vida.
3Xban nak junes xsicßbal innaßleb yôquin, quincßoxla nak tintau xsahil inchßôl riqßuin li calâc. Joßcan nak quin-oc chi ucßac re rilbal ma aßan li us tixbânu li cuînk joß najtil tâcuânk saß ruchichßochß.
4Engrandecí mis obras, edifiquéme casas, plantéme viñas;
4Nabal li cßanjel quinbânu. Nabaleb li cab quinyîb chokß cue. Ut quicuau ajcuiß li uvas.
5Híceme huertos y jardines, y planté en ellos árboles de todos frutos;
5Ut quinyîb ajcuiß xnaßajeb li cuacuîmk ut quicuau nabal pây ru li cheß li naûchin. Ut quinyîb ajcuiß xnaßaj li cuutzßußuj ut quicuau li utzßußuj aran.
6Híceme estanques de aguas, para regar de ellos el bosque donde los árboles crecían.
6Ut quinyîb ajcuiß nabal xnaßajeb li haß re xtßakresinquil li acuîmk li quicuau.
7Poseí siervos y siervas, y tuve hijos de familia; también tuve posesión grande de vacas y ovejas, sobre todos los que fueron antes de mí en Jerusalem;
7Nabaleb inlokßbil môs joß cuînk joß ixk, ut cuanqueb ajcuiß inmôs queßyoßla saß li cuochoch. Queßcuan nabal incuacax ut nabaleb lin carner. Lâin li nabal cßaßru cue chiruheb li rey li queßcuan Jerusalén xbên cua chicuu lâin.
8Alleguéme también plata y oro, y tesoro preciado de reyes y de provincias; híceme de cantores y cantoras, y los deleites de los hijos de los hombres, instrumentos músicos y de todas suertes.
8Quinchßutub li plata ut li oro li queßxqßue cue li rey ut li jalan xtenamiteb. Nabaleb laj bichanel li nequeßqßuehoc xsahil inchßôl, joß cuînk joß ixk. Ut nabal pây ru li cuajb li nequeßxchßeß re xqßuebal xsahil inchßôl. Ut nabaleb ajcuiß li ixk queßcuan cuiqßuin re xqßuebal xsahil inchßôl.
9Y fuí engrandecido, y aumentado más que todos los que fueron antes de mí en Jerusalem: á más de esto perseveró conmigo mi sabiduría.
9Lâin li rey li kßaxal nim incuanquil chiruheb chixjunileb li rey li queßcuan Jerusalén. Usta kßaxal nim incuanquil, abanan incßaß quintzßektâna lin naßleb.
10No negué á mis ojos ninguna cosa que desearan, ni aparté mi corazón de placer alguno, porque mi corazón gozó de todo mi trabajo: y ésta fué mi parte de toda mi faena.
10Chixjunil li sahil chßôlej li quicuaj, quinbânu. Mâ jun sut incßaß ta quinbânu li cßaßru quinrahi ru. Ut quisahoß saß inchßôl riqßuin lin cßanjel li quinbânu. Li sahil chßôlej quincßul, aßan rêkaj li cßanjel quinbânu.
11Miré yo luego todas las obras que habían hecho mis manos, y el trabajo que tomé para hacer las: y he aquí, todo vanidad y aflicción de espíritu, y no hay provecho debajo del sol.
11Nak quin-oc chi cßoxlac chirix li cßanjel li quinbânu, quinqßue retal nak mâcßaß na-oc cuiß li cßanjel li quinbânu. Caßaj cuiß raylal naxqßue. Riqßuin aßin nacßutun nak mâcßaß xinra chirix li cßanjel li xinbânu saß ruchichßochß.
12Después torné yo á mirar para ver la sabiduría y los desvaríos y la necedad; (porque ¿qué hombre hay que pueda seguir al rey en lo que ya hicieron?)
12Chirix aßin quin-oc chi cßoxlac chirix li naßleb li châbil ut chirix li naßleb li incßaß us, li mâcßaß na-oc cuiß. ¿Cßaßru tixbânu li rey li tâoc nak mâ anihakin chic lâin? Mâcßaß. Tixbânu joß xinbânu lâin.
13Y he visto que la sabiduría sobrepuja á la necedad, como la luz á las tinieblas.
13Lâin xinqßue retal nak kßaxal us li châbil naßleb chiru li naßleb mâcßaß na-oc cuiß, joß li cutan kßaxal us chiru li kßojyîn.
14El sabio tiene sus ojos en su cabeza, mas el necio anda en tinieblas: empero también entendí yo que un mismo suceso acaecerá al uno que al otro.
14Li ani cuan xnaßleb naxnau cßaßru tâchâlk saß xbên. Ut li mâcßaß xnaßleb incßaß naxnau cßaßru tâchâlk saß xbên. Abanan juntakßêt tixcßul li cuan xnaßleb riqßuin li mâcßaß xnaßleb.
15Entonces dije yo en mi corazón: Como sucederá al necio me sucederá también á mí: ¿para qué pues he trabajado hasta ahora por hacerme más sabio? Y dije en mi corazón, que también esto era vanidad.
15Ut quinye saß inchßôl: —Cui lâin li cuan innaßleb tincßul joß tixcßul li mâcßaß xnaßleb, ¿cßaß ta cuiß ru aj e nak cuan innaßleb?— Joßcan nak quinye nak chixjunil li cßaßru nakabânu mâcßaß na-oc cuiß.
16Porque ni del sabio ni del necio habrá memoria para siempre; pues en los días venideros ya todo será olvidado, y también morirá el sabio como el necio.
16Nak telajeßnumekß li cutan mâ ani chic tâcßoxlânk re li cuan xnaßleb joß ajcuiß li mâcßaß xnaßleb. Tâsachk ban saß xchßôleb chi junaj cua. Tâcâmk li cuan xnaßleb ut tâcâmk ajcuiß li mâcßaß xnaßleb.
17Aborrecí por tanto la vida, porque la obra que se hace debajo del sol me era fastidiosa; por cuanto todo es vanidad y aflicción de espíritu.
17Joßcan nak xicß chic nacuil lin yußam arin saß ruchichßochß xban nak chixjunil li na-uxman arin saß ruchichßochß junes chßaßajquilal naxqßue saß inbên. Chixjunil li na-uxman, mâcßaß na-oc cuiß. Junes raylal naxqßue.
18Yo asimismo aborrecí todo mi trabajo que había puesto por obra debajo del sol; el cual dejaré á otro que vendrá después de mí.
18Ut xicß ajcuiß quicuil li cßanjel li quinbânu saß ruchichßochß xban nak quinnau nak tâcanâk chokß re li tâoc chokß cuêkaj.
19¿Y quién sabe si será sabio, ó necio, el que se enseñoreará de todo mi trabajo en que yo me afané, y en que ocupé debajo del sol mi sabiduría? Esto también es vanidad.
19Mâ ani nanaßoc re ma cuan xnaßleb malaj ut mâcßaß li tâoc chokß cuêkaj. Incßaß ninnau ma cuan xnaßleb li tâêchanînk re li cßaßru cue li xinqßue inchßôl xcßanjelanquil riqßuin lin naßleb. Joßcan nak chixjunil li cßaßru xinbânu, mâcßaß na-oc cuiß.
20Tornéme por tanto á desesperanzar mi corazón acerca de todo el trabajo en que me afané, y en que había ocupado debajo del sol mi sabiduría.
20Ra raj chic quicuecßa nak quinqßue retal nak cau quincßanjelac saß ruchichßochß chi mâcßaß rajbal.
21Que el hombre trabaje con sabiduría, y con ciencia, y con rectitud, y que haya de dar su hacienda á hombre que nunca trabajó en ello! También es esto vanidad y mal grande.
21Joßcaßin li cßanjelac saß ruchichßochß. Li cuînk nacßanjelac chi cau ut cuan xnaßleb chixcßoxlanquil chanru tixbânu. Abanan, nak nacam naxcanab chixjunil li quixbânu chokß re jalan li moco xcßulub ta xcßulbal xban nak incßaß xcßanjela rix. Joßcan nak li cßanjel li naxbânu nacana chi mâcßaß rajbal.
22Porque ¿qué tiene el hombre de todo su trabajo, y fatiga de su corazón, con que debajo del sol él se afanara?
22Riqßuin aßin nacßutun nak li cuînk mâcßaß naxra nak naxcamsi rib chi cßanjelac saß ruchichßochß.
23Porque todos sus días no son sino dolores, y sus trabajos molestias: aun de noche su corazón no reposa. Esto también es vanidad.
23Nak li cuînk cuan saß ruchichßochß junes raylal naxcßul ut junes chßaßajquilal. Incßaß nahilan chiru kßojyîn xban li cßoxlac. Chixjunil aßin mâcßaß na-oc cuiß.
24No hay cosa mejor para el hombre sino que coma y beba, y que su alma vea el bien de su trabajo. También tengo yo visto que esto es de la mano de Dios.
24Li cßaßru us tixbânu li cuînk, aßan cuaßac ut ucßac ut xyalbal xsahil li cßaßru tixcßanjela. Ut lâin xinqßue retal nak chixjunil li cßaßru cuan ke li Dios naqßuehoc re.
25Porque ¿quién comerá, y quién se cuidará, mejor que yo?
25¿Ani ta biß târûk tâcuaßak ut tâsahokß saß xchßôl cui ta li Dios incßaß tixqßue li cßaßru re?Li Dios naxqßue xnaßleb li ani nacuan saß tîquilal ut naxqßue xsahil xchßôl ut naxtenkßa re nak tixtau ru lix yâlal. Abanan laj mâc naxcanab chi cßanjelac chi cau re nak tixxoc nabal li cßaßru re, ut tâqßuehekß re jalan li cuan saß tîquilal chiru li Dios. Joßcan ajcuiß aßin, mâcßaß na-oc cuiß. Junes raylal naxqßue.
26Porque al hombre que le agrada, Dios le da sabiduría y ciencia y gozo, mas al pecador da trabajo, el que allegue y amontone, para que dé al que agrada á Dios. También esto es vanidad y aflicción de espíritu.
26Li Dios naxqßue xnaßleb li ani nacuan saß tîquilal ut naxqßue xsahil xchßôl ut naxtenkßa re nak tixtau ru lix yâlal. Abanan laj mâc naxcanab chi cßanjelac chi cau re nak tixxoc nabal li cßaßru re, ut tâqßuehekß re jalan li cuan saß tîquilal chiru li Dios. Joßcan ajcuiß aßin, mâcßaß na-oc cuiß. Junes raylal naxqßue.