1PERO Jonás se apesadumbró en extremo, y enojóse.
1Incßaß quicuulac chiru laj Jonás nak li Dios incßaß quixrahobtesiheb laj Nínive. Cßajoß nak quipoß.
2Y oró á Jehová, y dijo: Ahora, oh Jehová, ¿no es esto lo que yo decía estando aún en mi tierra? Por eso me precaví huyendo á Tarsis; porque sabía yo que tú eres Dios clemente y piadoso, tardo á enojarte, y de grande misericordia, y que te arrepientes del
2Joßcan nak quitijoc chiru li Dios ut quixye re: —At Kâcuaß, ¿ma mâcuaß ta biß aßin quincßoxla nak toj cuanquin chak saß lin tenamit? Joßcan nak quinêlelic raj châcuu ut côin raj Tarsis. Ninnau nak lâat jun Dios nim âcuyum. Nacat-uxtânan u ut nacattokßoban u. Elajic nacatjoskßoß ut incßaß nacabânu li raylal li nacacßoxla xbânunquil.
3Ahora pues, oh Jehová, ruégote que me mates; porque mejor me es la muerte que la vida.
3Joßcan nak nintzßâma châcuu, at Kâcuaß, chinâcuisi saß ruchichßochß xban nak kßaxal us chokß cue li câmc chiru nak yoßyôkin, chan laj Jonás.
4Y Jehová le dijo: ¿Haces tú bien en enojarte tanto?
4Ut li Dios quixye re: —¿Ma nacacßoxla nak us nacabânu nak nacatpoß?—
5Y salióse Jonás de la ciudad, y asentó hacia el oriente de la ciudad, é hízose allí una choza, y se sentó debajo de ella á la sombra, hasta ver qué sería de la ciudad.
5Ut qui-el chak laj Jonás saß li tenamit Nínive ut quixyîb jun lix chßina muhebâl saß relebâl sakße chire li tenamit. Tojoßnak quicßojla saß lix muhebâl, roybeninquil cßaß na ru tixcßul li tenamit.
6Y preparó Jehová Dios una calabacera, la cual creció sobre Jonás para que hiciese sombra sobre su cabeza, y le defendiese de su mal: y Jonás se alegró grandemente por la calabacera.
6Ut li Dios quixqßue chi qßuîc jun tôn li cßum. Quichamoß ut quixhel rib saß xbên xmuhebâl laj Jonás re nak tâhilânk saß mu ut re nak tânumekß lix chßißchßißil. Ut laj Jonás cßajoß nak quisahoß saß xchßôl riqßuin li jun tôn chi cßum.
7Mas Dios preparó un gusano al venir la mañana del día siguiente, el cual hirió á la calabacera, y secóse.
7Joß cuulajak chic nak yô chi sakêuc quixtakla jun li motzoß li Dios re tixcßux lix tônal li cßum. Ut li cßum quichakic.
8Y acaeció que al salir el sol, preparó Dios un recio viento solano; y el sol hirió á Jonás en la cabeza, y desmayábase, y se deseaba la muerte, diciendo: Mejor sería para mí la muerte que mi vida.
8Ut nak quitikcuoß li sakße, li Dios quixtakla chak jun li tikcual ikß yô chi châlc saß releb sakße. Ut laj Jonás quicßateß xban li sakße ut quichal xlubic. Qui-oc xtzßâmanquil xcamic ut quixye: —Kßaxal us raj chokß cue li câmc chiru nak yoßyôkin arin saß ruchichßochß, chan.
9Entonces dijo Dios á Jonás: ¿Tanto te enojas por la calabacera? Y él respondió: Mucho me enojo, hasta la muerte.
9Ut li Kâcuaß Dios quixye re: —¿Ma nacacßoxla nak us nacabânu nak nacatpoß xban nak xchakic li cßum? chan li Dios re. Ut laj Jonás quichakßoc ut quixye: —Yâl. Us ninbânu nak ninjoskßoß. Cuan xyâlal nak ninpoß toj retal nacuaj raj câmc, chan.
10Y dijo Jehová: Tuviste tú lástima de la calabacera, en la cual no trabajaste, ni tú la hiciste crecer; que en espacio de una noche nació, y en espacio de otra noche pereció:
10Ut li Dios quixye re: —Lâat ra xacuecßa nak xchakic li jun tôn chi cßum li moco xatcßanjelac ta re raubal, chi moco lâat ta xatqßuehoc re chi mokc. Chiru jun kßojyîn quichamoß ut chiru jun kßojyîn quichakic.Cui ra xacuecßa nak xchakic li jun tôn chi cßum, ¿ma tojaß ta chic lâin incßaß tincuil xtokßobâl ruheb li tenamit Nínive? Saß li tenamit aßan cuan numenak cuakcßâl mil chi cristian ut eb aßan incßaß nequeßxnau xqßuebal retal bar cuan li us ut bar cuan li incßaß us. Ut cuanqueb ajcuiß nabal li xul. ¿Ma incßaß ta biß us xtokßobanquil ru li tenamit aßan? chan li Dios.
11¿Y no tendré yo piedad de Nínive, aquella grande ciudad donde hay más de ciento y veinte mil personas que no conocen su mano derecha ni su mano izquierda, y muchos animales?
11Cui ra xacuecßa nak xchakic li jun tôn chi cßum, ¿ma tojaß ta chic lâin incßaß tincuil xtokßobâl ruheb li tenamit Nínive? Saß li tenamit aßan cuan numenak cuakcßâl mil chi cristian ut eb aßan incßaß nequeßxnau xqßuebal retal bar cuan li us ut bar cuan li incßaß us. Ut cuanqueb ajcuiß nabal li xul. ¿Ma incßaß ta biß us xtokßobanquil ru li tenamit aßan? chan li Dios.