1Y OTRA vez entró en la sinagoga; y había allí un hombre que tenía una mano seca.
1Huan, kikhopna in ah a lut nawna; huaiah mi khat khutjaw a na om a
2Y le acechaban si en sábado le sanaría, para acusarle.
2Huan, amah a hek theihna ding un Khawlniin a hihdam nop leh nop louh a ensim ua.
3Entonces dijo al hombre que tenía la mano seca: Levántate en medio.
3Huan, aman khutjaw kiangah, Hongding khia in, a chi a.
4Y les dice: ¿Es lícito hacer bien en sábado, ó hacer mal? ¿salvar la vida, ó quitarla? Mas ellos callaban.
4Huan a kiang uah, Khawlniin hihhoih hia siang, hihsiat? hotdam hia siang, hihlup? chiin, a donga. Himahleh a dai dide ua.
5Y mirándolos alrededor con enojo, condoleciéndose de la ceguedad de su corazón, dice al hombre: Extiende tu mano. Y la extendió, y su mano fué restituída sana.
5Huan a lungtang uh tak jiaka lungkham mahmah leh heh kawma amaute a et velvel nungin, huai mi kiangah, Na khut zan in, a chi a, Huan, a zan kheta a, a khut tuh a damta.
6Entonces saliendo los Fariseos, tomaron consejo con los Herodianos contra él, para matarle.
6Huan, Phaisaite a pawt khia ua, amah a hihlup theihna dan ding uh ngaihtuahin Herod pawl a mite toh a kihou khawm pah ua.
7Mas Jesús se apartó á la mar con sus discípulos: y le siguió gran multitud de Galilea, y de Judea.
7Huan, Jesu tuh a nungjuite toh dil lamah a pai mang ua; huan, Galili gam a kipanin mipi tampitakin a jui ua;
8Y de Jerusalem, y de Idumea, y de la otra parte del Jordán. Y los de alrededor de Tiro y de Sidón, grande multitud, oyendo cuán grandes cosas hacía, vinieron á él.
8Huan, a thilhih thupidan a jak un Judia gama kipan, Jerusalem khua akipan, Idumai gam akipan, Jordan gal a kipan, Tura leh Sidon khokim akipan bangin mipi tampitak a kiangah a hong ua.
9Y dijo á sus discípulos que le estuviese siempre apercibida la barquilla, por causa del gentío, para que no le oprimiesen.
9Huan mipi jiakin amah a dia long neu mansaa na om dingin a nungjuite a hilha. Huchilou in jaw honum lutlut kha ding uh, a chi a.
10Porque había sanado á muchos; de manera que caían sobre él cuantos tenían plagas, por tocarle.
10Mi tampi a hihdamta ngala, huchiin natna nei peuhmahin amah a khoih theihna ding un a boh huthut ua.
11Y los espíritus inmundos, al verle, se postraban delante de él, y daban voces, diciendo: Tú eres el Hijo de Dios.
11Dawi ninten leng amah a muh tengun a maah khupbohin, Nang Pathian Tapa na hi, chiin, a kikou nak uh.
12Mas él les reñía mucho que no le manifestasen.
12Huan, aman, a tanchin than louh ding a kiang uah a chi bikbek jel a.
13Y subió al monte, y llamó á sí á los que él quiso; y vinieron á él.
13Huan, tangah a vahoh tou a, aman a ngaihngaih a sam a; huan, amau tuh a kiangah a hoh tou ua.
14Y estableció doce, para que estuviesen con él, y para enviarlos á predicar.
14Huan, a kianga a om ding leh, thu gen dia a sawl khiak dingin sawm leh nihte a sepa.
15Y que tuviesen potestad de sanar enfermedades, y de echar fuera demonios:
15daite delh khiakna thunei dingin leng.
16A Simón, al cual puso por nombre Pedro;
16Huaite tuh Simon, Peter a chih bang
17Y á Jacobo, hijo de Zebedeo, y á Juan hermano de Jacobo; y les apellidó Boanerges, que es, Hijos del trueno;
17Zebedai tapa Jakob leh Jakob unau Johan, huai mite tuh Baonerges a chih te bang, huai tuh vanging tapate chihna ahi.
18Y á Andrés, y á Felipe, y á Bartolomé, y á Mateo, y á Tomas, y á Jacobo hijo de Alfeo, y á Tadeo, y á Simón el Cananita,
18Andru, Philip, Bartholomai, Matthai, Thoma, Alphai tapa Jakob, Thaddai, Kanan mi Simon,
19Y á Judas Iscariote, el que le entregó. Y vinieron á casa.
19leh a mansapa Juda Iskariot te bang ahi uh. Huan, in ah a paita.
20Y agolpóse de nuevo la gente, de modo que ellos ni aun podían comer pan.
20Huan, mipi a a hong khawm nawn ua, huchiin an nangawn leng a ne theikei ua.
21Y como lo oyeron los suyos, vinieron para prenderle: porque decían: Está fuera de sí.
21Huan, a lawmten huai a jakunm A hai ahi, chiin amah mat tumin a kisa uh.
22Y los escribas que habían venido de Jerusalem, decían que tenía á Beelzebub, y que por el príncipe de los demonios echaba fuera los demonios.
22Huan, laigelhmite Jerusalem khua a kipana hong sukten, Beelzibul a jawl ahi, dawi lal jiakin ahi, dawite a delh khiak nak, a chi ua.
23Y habiéndolos llamado, les decía en parábolas: ¿Cómo puede Satanás echar fuera á Satanás?
23Huan, Jesun laigelhmite a sama, gentehna thuin a kiang uah, Setan in Setan mah bangchin a delh khe theia?
24Y si algún reino contra sí mismo fuere dividido, no puede permanecer el tal reino.
24Gam leng amah a kidou leh, huai gam a ding khe theikei ding.
25Y si alguna casa fuere dividida contra sí misma, no puede permanecer la tal casa.
25Inkuan khat leng amau a kidou uleh, huaite inkuan a ding khe theikei kei ding uh.
26Y si Satanás se levantare contra sí mismo, y fuere dividido, no puede permanecer; antes tiene fin.
26Setan mah leng amah kidou a, a kilan in tuh, a ding khe theikei dinga, amangthang zo mai ding.
27Nadie puede saquear las alhajas del valiente entrando en su casa, si antes no atare al valiente y entonces saqueará su casa.
27Kuamahin mi hat ina lutin a sum a lak sak theikei uh, mi hatpa tuh a hen masak phot kei uleh, huai nungin tuh a in a lohsak mai ding uh.
28De cierto os digo que todos los pecados serán perdonados á los hijos de los hombres, y las blasfemias cualesquiera con que blasfemaren;
28Chihtaktakin ka honhilh ahi, mihing tate, a khelhna tengteng uah leh Pathian a gensiatnalam bangpeuh uah leng a gensiatnate uah, ngaihdam ahi ding ua
29Mas cualquiera que blasfemare contra el Espíritu Santo, no tiene jamás perdón, mas está expuesto á eterno juicio.
29Kuapeuh Kha siangthou hilhial gansia jaw bangchik chiang mahin ngaihdamna a mu kei dinga, khantawn khelhna siamlouin a hongom zo ding, a chi a.
30Porque decían: Tiene espíritu inmundo.
30Dawi nin a jawl ahi, a chih jiakun huai tuh a gen ahi.
31Vienen después sus hermanos y su madre, y estando fuera, enviaron á él llamándole.
31Huan, a nu leh a unaute a hong ua, inpua ah a ding ua; amah sam din mi a sawl ua.
32Y la gente estaba sentada alrededor de él, y le dijeron: He aquí, tu madre y tus hermanos te buscan fuera.
32Huan a kim ah mipi a natu diamduam ua; huan, a kiangah, Ngaidih, inpua ah na nu leh na sanggampaten a hongzong uh, a chi ua.
33Y él les respondió, diciendo: ¿Quién es mi madre y mis hermanos?
33Huan, aman a kianguah, Ka nu leh ka samgampate kuate ahi ua? chiin a dawnga
34Y mirando á los que estaban sentados alrededor de él, dijo: He aquí mi madre y hermanos.
34Huan, a kiang khawnga tute a en velvel a, En un, ka nu leh ka sanggampatekuapeuh Pathian deihlam hih photphot, huai mite tuh ka sanggampate, ka sanggampate, ka sanggamnute, ka nute ahi uh, a chi a.
35Porque cualquiera que hiciere la voluntad de Dios, éste es mi hermano, y mi hermana, y mi madre.
35kuapeuh Pathian deihlam hih photphot, huai mite tuh ka sanggampate, ka sanggampate, ka sanggamnute, ka nute ahi uh, a chi a.