¹Then Job answered and said,

¹Iov a luat cuvîntul şi a zis:

²I have heard many such things: miserable comforters are ye all.

²,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.

³Shall vain words have an end? or what emboldeneth thee that thou answerest?

³Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?

⁴I also could speak as ye do: if your soul were in my soul's stead, I could heap up words against you, and shake mine head at you.

⁴Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,

⁵But I would strengthen you with my mouth, and the moving of my lips should asswage your grief.

⁵v'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?

⁶Though I speak, my grief is not asswaged: and though I forbear, what am I eased?

⁶Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?

⁷But now he hath made me weary: thou hast made desolate all my company.

⁷Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!

⁸And thou hast filled me with wrinkles, which is a witness against me: and my leanness rising up in me beareth witness to my face.

⁸M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.

⁹He teareth me in his wrath, who hateth me: he gnasheth upon me with his teeth; mine enemy sharpeneth his eyes upon me.

⁹Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.

¹⁰They have gaped upon me with their mouth; they have smitten me upon the cheek reproachfully; they have gathered themselves together against me.

¹⁰Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.

¹¹God hath delivered me to the ungodly, and turned me over into the hands of the wicked.

¹¹Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi.

¹²I was at ease, but he hath broken me asunder: he hath also taken me by my neck, and shaken me to pieces, and set me up for his mark.

¹²Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă.

¹³His archers compass me round about, he cleaveth my reins asunder, and doth not spare; he poureth out my gall upon the ground.

¹³Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,

¹⁴He breaketh me with breach upon breach, he runneth upon me like a giant.

¹⁴mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.

¹⁵I have sewed sackcloth upon my skin, and defiled my horn in the dust.

¹⁵Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.

¹⁶My face is foul with weeping, and on my eyelids is the shadow of death;

¹⁶Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.

¹⁷Not for any injustice in mine hands: also my prayer is pure.

¹⁷Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

¹⁸O earth, cover not thou my blood, and let my cry have no place.

¹⁸Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine!

¹⁹Also now, behold, my witness is in heaven, and my record is on high.

¹⁹Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.

²⁰My friends scorn me: but mine eye poureth out tears unto God.

²⁰Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,

²¹O that one might plead for a man with God, as a man pleadeth for his neighbour!

²¹să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.

²²When a few years are come, then I shall go the way whence I shall not return.

²²Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.