¹My breath is corrupt, my days are extinct, the graves are ready for me.

¹Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormîntul.

²Are there not mockers with me? and doth not mine eye continue in their provocation?

²Sînt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.

³Lay down now, put me in a surety with thee; who is he that will strike hands with me?

³Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

⁴For thou hast hid their heart from understanding: therefore shalt thou not exalt them.

⁴Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu -i vei lăsa să biruie.

⁵He that speaketh flattery to his friends, even the eyes of his children shall fail.

⁵Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.

⁶He hath made me also a byword of the people; and aforetime I was as a tabret.

⁶M'a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care -l scuipi în faţă!

⁷Mine eye also is dim by reason of sorrow, and all my members are as a shadow.

⁷Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sînt ca o umbră.

⁸Upright men shall be astonied at this, and the innocent shall stir up himself against the hypocrite.

⁸Oamenii fără prihană sînt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

⁹The righteous also shall hold on his way, and he that hath clean hands shall be stronger and stronger.

⁹Cel fără prihană rămîne totuş tare pe calea lui, cel cu mînile curate se întăreşte tot mai mult.

¹⁰But as for you all, do ye return, and come now: for I cannot find one wise man among you.

¹⁰Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăş cu cuvîntările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.

¹¹My days are past, my purposes are broken off, even the thoughts of my heart.

¹¹Ce! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea...

¹²They change the night into day: the light is short because of darkness.

¹²Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit!

¹³If I wait, the grave is mine house: I have made my bed in the darkness.

¹³Cînd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;

¹⁴I have said to corruption, Thou art my father: to the worm, Thou art my mother, and my sister.

¹⁴cînd strig gropii: ,Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor: ,Voi sînteţi mama şi sora mea!`

¹⁵And where is now my hope? as for my hope, who shall see it?

¹⁵Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

¹⁶They shall go down to the bars of the pit, when our rest together is in the dust.

¹⁶Ea se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.``